Astra Sport Bets

Astra Sport Bets - Pariuri Sportive de calitate

Bet365

Ducu Darie, bossul teatrelor europene

Alexandru Darie, regizor si director al Teatrului Bulandra, a fost de curind uns drept presedinte al Uniunii Teatrelor din Europa.

Ce este si ce vrea Uniunea Teatrelor din Europa?

Uniunea Teatrelor din Europa este o asociatie fondata in martie 1990 la initiativa marelui regizor Giorgio Strehler. Obiectivul sau este de a contribui la constructia Uniunii Europene prin cultura si teatru, de a dezvolta actiuni culturale comune care sa depaseasca barierele lingvistice in favoarea unui teatru artistic, considerat un instrument ce uneste diferite culturi. Uniunea incurajeaza productiile si coproductiile, schimburile de experienta intre teatre. Daca la inceput UTE avea sapte membri, acum sint membre 20 dintre cele mai importante teatre europene. In fiecare an, Uniunea organizeaza un festival care prezinta productiile teatrelor membre, gazduit de unul dintre ele. De asemenea, Uniunea organizeaza ateliere pentru tineri actori, regizori si scenografi, expozitii, colocvii internationale...

UTE e un club select sau la aceasta asociatie poate adera orice teatru din Europa?

E intr-adevar un club select. Conditiile de aderare, sa-i zicem, sint ca noul membru sa fie un teatru public, un teatru care sa faca spectacole de arta, si nu montari comerciale si, desigur, cel mai important etalon este cel al calitatii, sa aiba in repertoriu spectacole de exceptie. Din UTE fac parte cele mai importante teatre de pe continent: Royal Shakespeare Company, celebra trupa din Straford-Upon-Avon, Piccolo Teatro din Milano, Teatrul Odeon din Paris, Teatrul Maly din Sankt Petersburg si alte trupe de prestigiu. Unele companii au si scoli de teatru pe linga ele.

Urmasul lui Giorgio Strehler

Primiti si noi membri?

De curind am primit o cerere din partea Comediei Franceze de a adera la organizatia noastra. Se va analiza „cazul“…

Cite teatre din Romania sint afiliate la UTE?

Doar unul. Teatrul Bulandra, membru al Uniunii de 15 ani. Sigur ca acum cu o presedintie romaneasca vom putea face un lobby mai puternic si vom sustine si candidatura altor companii din tara noastra. Trebuie spus insa ca mai exista si alti doi romani, „membri individuali“ ai UTE. E vorba despre regizorii Silviu Purcarete si Tompa Gabor, nume celebre in Europa.

Cine finanteaza activitatile Uniunii?

Principalii finantatori sint Comisia Europeana si Ministerul Culturii din Franta. La acestia se adauga ministerul culturii din Ungaria si primariile oraselor Roma si Bucuresti.

Ce reprezinta pentru dvs. noua functie?

E o mare responsabilitate. Primul presedinte al UTE a fost Giorgio Strehler, a urmat apoi directorul Teatrului „Katona Jozsef“ din Budapesta, Gábor Zsámbéki, pina de curind a fost presedinte Jack Lang, fost ministru al culturii in Franta, si, acum, hodoronc-tronc, un roman. Pentru mine are si o valoare simbolica pentru ca lucrul acesta a coincis, si poate nu intimplator, cu aderarea tarii noastre la UE. Eu voi incerca sa fiu un canal de comunicare pe de o parte intre UTE, o organizatie ce devine pe zi ce trece tot mai puternica, si autoritatile romane, care sper sa se implice mai mult in sprijinirea activitatilor noastre, pe de alta parte, intre UTE si teatrele romanesti si, nu in ultimul rind, intre teatrele din Europa si publicul din Romania.

Purcarete e asteptat la Bulandra

Care este primul proiect concret ce se va realiza in coproductie UTE-Romania?

In 2008, pentru ca proiectele pe 2007 sint deja in curs de derulare, Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa se va desfasura la Bucuresti si, cu ajutorul lui Tompa Gabor, care ne-a asigurat de sprijinul autoritatilor locale, la Cluj. Cele mai importante trupe europene vor avea deci o ministagiune la Bucuresti si la Cluj, ceea ce nu e deloc putin. Pina atunci insa, Festivalul UTE din 2007 se va desfasura in toamna la Torino si va avea tema „Teatrul antic grecesc si nasterea Europei“. Teatrul Bulandra va face anul acesta o serie de turnee, la Madrid, la Tel Aviv, la Stockholm, unele in colaborare si cu Institutul Cultural Roman. Iar la Bulandra vor veni sa monteze nume mari ale scenei europene, primele pe care vi le dezvalui fiind Declan Donnellan si Silviu Purcarete.

Cit va va tine noul job departe de responsabilitatile din tara?

Nu am de gind sa renunt la regia de teatru si in nici un caz nu am de gind sa las balta Teatrul Bulandra. Imi va fi mult mai greu, dar ma voi achita de toate responsabilitatile.

Ce ne pregateste regizorul Alexandru Darie?

Voi incepe in curind la Bulandra repetitiile la o piesa elisabetana scrisa de un contemporan al lui Shakespeare, John Ford, piesa cu titlul „Ce pacat ca e curva“. In cadrul proiectului „Bulandra per musica“, voi monta opera „Orfeu si Euridice“ de Gluck, cu actori si cintareti, si va urma apoi „Negutatorul din Venetia“.

Ati cistigat cu un proiect la concursul Centrului National al Cinematografiei. Veti debuta in regia de film?

Da, dupa 25 de ani de cariera in teatru, imi fac, iata, debutul si in film. E un lucru care ma copleseste, mi-am dorit de mult asta si nu credeam sa se mai intimple. Va fi un film de epoca, o poveste de dragoste si moarte ce se desfasoara in Sulina anilor ’30. Pe vremea aceea, Sulina era o lume cosmopolita, se vorbeau acolo nu mai putin de 17 limbi. Personajul principal este o americanca si pentru acest rol sper sa aduc un nume interesant din Anglia sau din State. Nu vreau sa fac un film ambitios, ci unul simplu si convingator.

Bijutierul care a lucrat "brăţările dacice" a mai fabricat şi un "colier medieval"

În mod independent de numismatul de la Alba Iulia, şi Radu Tora, fost jurnalist implicat în dosar, susţine acum că brăţările ar fi fost făcute din kosonii deţinuţi de braconierii siturilor arheologice

În episodul de astăzi al anchetei despre „Misterele Tezaurului e la Sarmizegetusa", Adevărul prezintă noi dezvăluiri ale tânărului colecţionar din Alba Iulia, Flaviu Istrate, alias "Numismatul", omul care a avut curajul să înfrunte autorităţile în cel mai controversat dosar penal al momentului. Mărturia „Numismatului" întăreaşte pista falsurilor, neglijată în mod inexplicabil de către autorităţi.

Tânărul numismat din Alba Iulia Flaviu Istrate a adus suficiente argumente în favoarea ipotezei potrivit căreia brăţările presupuse a fi dacice ar fi fost confecţionate de un prieten al său, Sorin Popa, bijutier din Călan, decedat în urmă cu un an. Un ultim argument al colecţionarului este şi cel mai interesant. Este, practic, piesa de greutate a ipotezei falsurilor din afacerea "Brăţările dacice". În firul logic al dezvăluirilor sale, Flaviu se referă la o ultimă lovitură pusă la cale de "reţeaua de la Deva": un aşa-zis tezaur medieval, din epoca popoarelor migratoare, din care s-ar fi aruncat pe piaţa antichităţilor un colier. "Se pare că, prin 2004, a mai fost pusă la cale o bombă. M-a sunat cineva, când eram în Germania, la muncă, să-mi spună că s-ar fi pus pe piaţă un tezaur de bijuterii ce pare a fi din epoca popoarelor migratoare. L-am sunat pe prietenul meu Sorin bijutierul (n.r. -Sorin Popa, alias Bijutierul) şi l-am întrebat ce este cu acel tezaur. Mi-a spus să stau liniştit că nu e nimic, că el a făcut un colier. Cred că era în vara-toamna anului 2005 când am discutat cu Sorin.

Printre altele, el mi-a spus atunci că are un colier făcut, în greutate de circa 150 grame, model «cardic» - nu ştiu ce semnifica acest termen, pe care, ulterior, l-a vândut în Ungaria, după spusele lui, la vreo 15.000 de euro", ne-a declarat Flaviu Istrate, ca un al cincilea argument în favoarea ipotezei că prietenul său, bijutierul din Călan, ar fi făcut, pe lângă brăţările aşa-zis dacice, şi un colier presupus a aparţine epocii popoarelor migratoare.

Colierul apare şi într-un document „strict secret" al Parchetului

În mod ciudat, despre colier se mai vorbeşte şi în dosarul "Brăţările dacice", într-o convorbire înregistrată, apărută într-un document "strict secret". Iată ce spune documentul. "Un colier foarte fin lucrat, rupt, extraordinar de fin lucrat, foarte frumos. Îi lipseau piese din el şi era rupt, se putea spune că are o oarecare vechime (...) Era un colier, ce să zic eu... şi doi cercei. (...) Şi cerceii, la cât de mari erau, am zis că îs inele...", spune un anume Bebe Dana, la fila 8 a notei strict secrete privind conţinutul discuţiei purtate între trei persoane: un anume "L", alias "Lazăr" (posibil procurorul Lazăr Augustin), un anume "C", alias "Condruz", posibil comisarul Condruz) şi un anume "DB" alias "Dana Bebe" (martor în dosar).

Şi pe site-ul IGP figurează un colier: la rubrica „urmărire generală"

Este interesant că tot despre un misterios set de bijuterii, de provenienţă neprecizată, format dintr-un colier şi doi cercei, se vorbeşte şi pe site-ul oficial al IGP. Mai precis, pe site-ul IGP: ww.politiaromana.ro/obiecte/obdetalii.aspx. Acolo, la rubrica obiecte date în urmărire generală, printre alte antichităţi, pe lângă trei brăţări dacice, o cantitate de 2.440 de kosoni şi o alta de 2.700 de monede tip Lisimah, mai figurează şi alte patru piese interesante: un colan, din argint şi din aur, un colier şi doi cercei.

Ultimele trei piese, respectiv colierul şi cerceii, sunt date în urmărire generală "la pachet" prin numărul de înregistrare "293" şi făcând obiectul furtului din data de 1.01.2003. În afară de fotografia frumoaselor bijuterii, poliţiştii de la "urmărire generală" oferă şi o succintă descriere:

"Un set de bijuterii din aur, format dintr-un colier cu 27 de pandative şi doi cercei, care au fost găsite, în anul 2003, în situl arheologic «Căpâlna», din Munţii Sebeşului, judeţul Alba".

Care este adevărul despre acest misterios colier, rămâne să aflăm după finalizarea anchetei.

L-am sunat pe prietenul meu Sorin bijutierul (n.r. - Sorin Popa, alias Bijutierul) şi l-am întrebat ce este cu acel tezaur. Mi-a spus să stau liniştit, că nu e nimic, că el a făcut un colier.
Flaviu Istrate
numismat
Ăla care a turnat brăţările era un om de meserie. El s-a dus la muzeu, unde am fost şi eu. Eu m-am dus să mă documentez, iar el a fost să se inspire.
Radu Tora

Radu Tora: „Ăla care a turnat brăţările era un om de meserie"

Martor în dosarul „Brăţărilor dacice", fostul jurnalist Radu Tora susţine şi el, independent de numismatul din Alba Iulia, teoria falsurilor. El se dezice de susţinerea unei aşa-zise „descoperiri epocale". Mai mult, plusează cu o altă pistă: cea a unei presupuse „statuete dacice", contrafăcute tot din kosoni.

„Braconierii din Deva au pus-o tare de tot. De ce spun asta? Pentru că, după '90, ei aveau strânse în jur de 10 kilograme
de monede: kosoni şi tip Lisimah. Era inflaţie de kosoni. Ce a urmat după chestia asta? Dacă ei vindeau aceşti kosoni pe piaţă, bucată cu bucată, le scădea valoarea de nu mai puteau să le vândă nici cu preţul obişnuit al aurului. Şi atunci, s-au gândit la o treabă deşteaptă. De aici povestea cu brăţările", dezvăluie Radu Tora. Şi continuă argumentaţia în felul următor: „Iar cine le-a făcut, ăla care a turnat brăţările, nu era oricine, era un om de meserie. Şi nu era un prost, era un băiat cu şcoală. El s-a dus la Muzeul Naţional de Istorie, unde am fost şi eu. Numai că noi doi am fost în scopuri diferite. Eu m-am dus să mă documentez, iar el a fost să se inspire. Deci, tot în documentare şi el: să vadă. «Ia să vedem, ce putem noi să facem dintre obiectele consacrate, cunoscute, etichetate ca obiecte dacice?!» Şi ce era mai uşor de prelucrat? Că dacă începi să faci o vază, statuete sau altceva de genul ăsta, îţi rupi gâtul, că se vede că este altă lucrătură. Şi, atunci, ce faci? Faci o brăţară, nene! Păi, ce este o brăţară? O sârmă mai lungă, iar la capete lasată mai groasă, ceea ce pentru un băiat care ştie meşteşugul prelucrării metalelor o astfel de brăţară e floare la ureche - nu-ţi trebuie cine ştie ce tehnică de filigran. Deci, a luat şi le-a prelucrat. Şi a obţinut 10-15/12-20, cât aur o fi avut acolo. După care le-a scos afară: asta era cel mai simplu, că o brăţară se pliază foarte uşor, nu are mai mult de 10 cm grosime. Şi le-a dus pe la casele de licitaţie".

Tora regretă că a alimentat teoria autenticităţii brăţărilor dacice

Tora regretă că, în urmă cu cinci ani, în primăvara lui 2002, a susţinut teoria unei „descoperiri epocale". Susţinere de care au profitat din plin anchetatorii. „Ceea ce vedeţi aici, în mâna mea, este o brăţară de aur masiv, ascunsă de unul dintre căutătorii din această zonă, o brăţară pe care, v-o garantez, orice muzeu din lume şi-ar dori-o. Are în jur de 1.500 grame, e incredibil! Poate n-o să vă vină să credeţi, dar este crudul adevăr: Muzeul Naţional de Istorie, în subsolul căruia, într-o cameră blindată, sunt expuse cele mai valoroase obiecte din aur descoperite în România, nu are o brăţară ca aceea aflată acum în posesia bandelor de căutători din Deva. Există totuşi una foarte asemănătoare, dar, aş spune eu, din păcate, din argint", spunea Radu Tora în Emisiunea „Tora, Tora, Tora", prezentată la OTV, în data de 9 martie 2002. Transcriptul emisiunii se află la dosarul cauzei ca una dintre probele-cheie. Practic, pornindu-se de la acestă emisiune - singura dovadă în care apare o persoană identificabilă ţinând în mână o brăţară presupusă a fi din aur -, pe principiul „bulgărelui de zăpadă", poliţişti, procurori, istorici, arheologi, fizicieni, miniştri şi chiar premierul României au întărit, pas cu pas, ideea epocalei descoperiri a unui tezaur aparţinând, musai, unui rege dac. La cinci ani de la acea emisiune, Tora se dezice de cele susţinute la vremea aceea şi de „vrăjeala cu brăţările dacice". Şi, implicit, de aşa-zisa descoperire istorică epocală.

Moartea unui prieten

înd cunoşti pe cineva de 25 de ani, ai o mulţime de amintiri legate de respectiva persoană. La moartea lui Gheorghe Crăciun am rememorat cînd am stat ultima dată de vorbă la catedra noastră. M-a cutremurat gîndul că firescul întîlnirilor noastre pur şi simplu nu mai există, că nu-l voi mai vedea pe George intrînd în sala de la intrarea în corpul T. Mă cutremură gîndul că, dintre oamenii care au pus bazele filologiei braşovene, unul nu mai este printre noi. George avea o putere de muncă şi o seriozitate a lucrului bine făcut pe care le-am întîlnit foarte rar. Nu lăsa niciodată, chiar dacă era extrem de obosit, ca munca lui să nu fie deplin încheiată. Într-o lume a superficialităţii, el era mereu contra valului, era un perfecţionist. Cărţile sale sînt desăvîrşite. Proza sa este oricînd de aşezat în linia marilor prozatori români, plecaţi în căutarea desăvîrşirii stilului
. Era un calofil pe care evenimentul cotidian îl preocupa doar în măsura în care era creator de sensuri majore pentru scrisul său.
Iubea literatura cu ardoarea şi fanatismul celui care-şi făcuse din ea sens al existenţei.
N-am cunoscut niciodată un „cavaler al literaturii“ cum a fost Gheorghe Crăciun. Era extrem de atent la ce scriu tinerii şi a ajutat foarte mulţi tineri. N-a avut niciodată aerul van al unei vedete literare pentru că el a fost mai mult decît orice mare vedetă, a fost, este şi va rămîne un mare scriitor. Cînd i-am auzit glasul ultima dată, mi-am dat seama că e foarte rău. A suportat suferinţa cu aceeaşi extraordinară voinţă cu care şi-a trăit toată viaţa. Adio, prieten drag.

Osemintele maresalului Averescu, disparute fara urma

n luna august a anului 1979, osemintele eroului de la 1917, maresalul Alexandru Averescu, cel care a oprit inaintarea frontului german, au fost furate din Mausoleul Marasti de catre reprezentantii puterii comuniste de atunci.
Grupul a fost condus de colonelul Badea - seful Protectiei Civile Vrancea, si capitanul Berneanu, unul dintre comandantii UM 01735, fosta unitate CFR Focsani.

Custodele confirma furtul osemintelor

In acele vremuri, custodele mausoleului din Marasti era octogenarul de acum Tanase Tecuceanu. ”Era prin luna august, la doi ani dupa cutremurul din 1977 - tin minte pentru ca era vremea coasei si mai stiu ca era inainte de 23 august -, la mausoleu s-a prezentat o trupa de 30-40 de soldati, in frunte cu colonelul Badea si capitanul Berneanu. I-au cerut sorei mele Anica Gaure sa le aduca o ranga din fier si mai multe scule pentru ridicarea capacului sarcofagului de la mormantul maresalului Averescu. Eu eram plecat la cosit, dar dupa aceea am primit de la col. Badea oarece explicatii in sensul ca a fost scos sicriul cu osemintele maresalului pentru a fi dus in alt loc. Odata cu sicriul, care era din lemn negru placat cu tabla, au fost luate din mausoleu si toate celelalte marturii care aminteau de maresalul Averescu: tablourile care-l infatisau, diplomele, insignele si decoratiile sale de razboi, inclusiv manechinele care infatisau soldatii si ofiterii in uniformele armatei romane”, a declarat Tanasache Tecuceanu.
Acum, “mos Tecuceanu”, cum ii spun satenii, locuieste undeva izolat la trei munti distanta de satul in care s-a nascut. În odaia sa, mos Tecuceanu nu aude decat haraitul unui radio, latratul a doi caini si cantatul unui cocos in zori de zi. ”Dom’le, pe atunci mi s-a spus ca ordinul a venit direct de la marele carmaci, de la tovarasul Ceausescu, care a ordonat sa se stearga orice urma a trecerii lui Averescu pe la Marasti, s-a ordonat ca pana si bustul sau sa fie dat jos din fata mausoleului, lucru care nu s-a realizat niciodata. Cei de la partid ne-au spus ca maresalul nu era pe placul clasei muncitoare, deoarece ordonase omorarea a 11.000 de tarani la rascoala din 1907. De altfel, de la furtul osemintelor, in camera mortuara in care se afla sarcofagele maresalului si ale celor doi generali ai sai, Artur Voitoianu si Nicolae Margineanu, nu s-a mai putut intra, din ordinul partidului pana in 1989. S-a ordonat ca intrarea sa fie blocata cu un perete din lemn placat cu o panza rosie”, a mai spus Tanasache Tecuceanu.

Martorii evenimentelor

Colonelul Gh. Badea a fost pana in 1985 seful Apararii Civile pe judetul Vrancea, iar capitanul Berneanu a fost unul dintre comandantii UM 01735 din Focsani, unitate mutata chiar in toamna anului 1979 la santierul Portile de Fier 2.
Din discutiile purtate cu un alt sef al Protectiei Civile Vrancea, col. (r) Gheorghe Iorga, am aflat ca prin numita unitate se faceau toate treburile murdare din acest domeniu, deoarece pana in anul 1989 mausoleul, cu toate ca era in administrarea
Comitetetelor de Cultura sii Educatie Socialista, era ingrijit in baza unui protocol intre cele doua ministere de catre unitati militare cu specific de instruire prin munca. Asa se explica de ce custodele Tanase Tecuceanu era la acea vreme angajatul civil al MApN.

O necunoscuta pentru specialisti

Angajatii Muzeului de Istorie al Vrancei de la Focsani, in frunte cu istoricul Dumitru Hutanu, nu au reusit sa lamureasca problema. ”Ce dom’le, alta treaba n-aveti? Ce, noi ne ocupam de toate oasele? N-avem nici un inventar. Asta ne-ar mai fi lipsit, sa inventariem si oasele”, a afirmat istoricul muzeului din Focsani, Dumitru Hutanu.

“Fie-le odihna vesnica!”

Pe unul dintre basoreliefurile care incadreaza mausoleul sta scris pentru eternitate: “Eroilor ce s-au jertfit in triunghiul de foc - Marasti, Marasesti, Oituz - fie-le odihna vesnica!”. Iar in zilele si noptile bataliei de pe campul de onoare al Marastiului au cazut peste 1.700 de vieti iar peste 300 de raniti si-au varsat sangele in Razboiul de Reintregirea Neamului.

Pietre din sanctuarele dacilor, temelie pentru cabana

Arheologii care studiaza cetatile dacice din Muntii Orastiei (judetul Hunedoara) si-au construit o soba din stalpii de andezit de la sanctuarele aflate in acest sit. De asemenea, cabana in care locuiesc cercetatorii pe perioada sapaturilor este ridicata cu o temelie din blocuri de piatra cioplite de daci.
Scandalul tezaurului dacic furat din Muntii Orastiei de catre traficantii de obiecte de patrimoniu a nascut si unele intrebari legate de pasivitatea oamenilor de stiinta fata de fenomenul braconajului arheologic. In timp ce cautatorii de comori periau zona cu detectoare de metal performante, arheologii din zona incasau banii alocati de Ministerul Culturii pentru sapaturi aproape inexistente si ignorau relicvele istorice, folosindu-le ca materiale de constructii.

Soba din stalpii sacri

Cabana unde locuiesc arheologii pe timpul campaniilor de sapaturi este dotata cu o soba zidita din caramida. La baza acesteia sunt, insa, folosite blocuri de andezit care au fost cioplite de mesterii pietrari din Dacia si transportati la Sarmizegetusa Regia, cativa zeci de kilometri, tocmai de langa Deva. Constructia a fost ridicata cu mult timp in urma si actualmente este propusa pentru demolare de catre administratia Parcului Natural
Gradiste - Cioclovina, pentru ca a fost ridicata in aria protejata, fara autorizatie.
Unul dintre specialistii care au studiat in amanunt sanctuarele de la Gradistea de Munte, autorul lucrarii “Religia Dacilor”, Dan Oltean, s-a aratat indignat de faptul ca oamenii de stiinta au folosit pietrele cioplite ca materiale de constructii in loc sa incerce restaurarea sanctuarelor. “Este o blasfemie sa

Vatra ridicata pe fragmente de stalpi sacri
faca asa ceva. In loc sa restaureze originalele, au facut stalpi din beton la sanctuare si cu cei dacici si-au construit soba”, a spus Oltean.
Folosirea stalpilor de la sanctuare drept materiale de constructii nu este, insa, singura distrugere provocata de arheologii care studiaza cetatile dacice. Anul trecut, oamenii de stiinta au lasat gunoiul rezultat in urma sapaturilor langa sanctuarele dacice de la Sarmizegetusa Regia. Echipa condusa de profesorul clujean Ioan Glodariu nu s-a obosit sa coboare resturile menajere pana la un punct de colectare, preferand sa le ingroape la doar cativa metri de vestigiile istorice, intr-o zona protejata.

Activitate stiintifica redusa

Cetatile dacice sunt studiate sistematic de echipe de arheologi de peste 20 de ani. Echipele de arheologi se pot “lauda” ca au scris, in 22 de ani, doar 26 de pagini despre aceste vechi fortarete din Muntii Orastiei. Anul trecut, bugetul alocat sapaturilor a fost de peste 500 de milioane de lei vechi.

Arheologii recunosc cu jumatate de gura

Membrii echipei de arheologi recunosc ca la fundatia cabanei si a sobei au fost puse blocuri de piatra cioplite de mesterii daci, dar sustin ca acestea nu au fost luate din sanctuare, ci au fost gasite aruncate la distanta de zona sacra. “Romanii au distrus cetatile dacilor. Pietrele alea au fost aruncate prin padure si de acolo au fost luate si folosite la constructii. Cativa stalpi de la sanctuarele dacice au fost refacuti din beton, dar nu cred ca se puteau

refolosi cei imprastiati in zona”, a declarat unul dintre arheologii care au sapat la Gradistea de Munte, in fosta capitala a dacilor.

Nucleul statului lui Burebista

Complexul de fortificatii si asezari dacice din Muntii Orastiei constituie nucleul statului dac in perioada lui Burebista si Decebal. La Gradistea de Munte a fost localizata cetatea de scaun a regilor daci, numita de romani si Sarmizegetusa Regia. În jurul capitalei, dacii au construit o serie de fortificatii, ale caror ruine sunt vizibile si astazi la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie. În apropierea fortificatiilor au fost gasite si mai multe asezari dacice, cea mai cunoscuta dintre acestea fiind “Asezarea Fetele Albe”. Cetatea de la Gradistea Muncelului, capitala statului dac, a fost construita din blocuri de piatra. Ea ocupa punctul cel mai inalt de pe Dealul Gradistei, la 1200 m altitudine. Pe laturile de est si de vest, cetatea are cate o poarta. Drumul spre interiorul incintei este pavat cu piatra de rau. În apropierea cetatii se gaseste incinta sacra, la care duce un drum
monumental, pavat cu lespezi de calcar, ce se termina intr-o mica piateta in preajma careia se gasesc amplasate sanctuarele, doua dintre acestea circulare si cinci patrulatere, precum si o platforma circulara din andezit, simbolizand Soarele. Asezarea civila se intinde pe zeci de terase amenajate, constituind cea mai mare locuire dacica cunoscuta. Aici se aflau grupuri de locuinte, ateliere, depozite, hambare. Un ingenios sistem de canalizare aducea apa captata de la doua izvoare in cetate.

Fara tavane false in cabinetele medicale

entru a obtine autorizatia sanitara de functionare, cabinetele medicale/de medicina dentara vor trebui sa respecte standarde minime de dimensionare a spatiilor, proiectul de lege fiind lansat ieri spre dezbatere publica de catre Ministerul Sanatatii. Pana acum, cabinetele medicale/de medicina dentara aflate in proprietatea publica sau privata a statului, au primit autorizarea sanitara de functionare, cu toate ca marea majoritate a spatiilor se aflau din punctul de vedere al dimensiunilor incaperilor sub normative, din cauza structurii cladirilor care le adapostesc. Prin urmare, de acum inainte, cabinetul medical va avea in componenta minima sala de asteptare, grup sanitar, sala de tratamente
, cabinet de consultatii propriu-zis si spatii administrative. Sala de asteptare se va amenaja astfel incat fiecare loc de sedere sa beneficieze de o suprafata minima de 1/1,5 mp/persoana, in cazul cabinetelor pentru adulti, si 1,5/2 mp/persoana, in cazul cabinetelor pentru copii (inclusiv persoana insotitoare). Cabinetul de consultatii propriu-zis va avea o suprafata minima de 9 mp si acces la o chiuveta racordata la apa curenta, calda si rece. Este interzisa amenajarea de tavane false, iar unghiurile dintre pardoseala si pereti trebuie sa fie concave

Managerii fondurilor MEI cumpara actiuni pe Bursa

Peter Winkelman, managing partner in cadrul companiei olandeze de administrare a investitiilor Middle Europe Investments (MEI), a cumparat joi de pe Bursa un pachet de 125.000 de actiuni ale companiei de prospectiuni geologice Prospectiuni Bucuresti (PRSN) pentru 15.000 de lei (3.950 de euro).
Fondul de investitii MEI Roemenie en Bulgarije, administrat de compania olandeza, este principalul actionar strain al Prospectiuni, cu o participatie de 6,15%. Fondurile MEI au acumulat in ultimele luni actiuni la Prospectiuni, dar si la alte companii listate in care au detineri semnificative, precum Imotrust Arad (ARCV) si Condmag Brasov (COMI). Este pentru prima data insa cand managerii fondurilor olandeze au fost raportati cu achizitii in nume propriu pe Bursa de la Bucuresti.

Fondul MEI, dedicat pietelor din Romania si Bulgaria, este unul dintre cei mai importanti investitori straini de pe Bursa, detinand pachete semnificative de actiuni in companii de talie medie de pe Bursa si de pe piata RASDAQ, precum Romcarbon Slatina (ROCE), Romcab Targu Mures (MCAB), Iproeb Bistrita (IPRU) sau Rompetrol Well Services (PTR). Investitiile fondului pe piata locala depaseau 100 mil. euro la mijlocul anului trecut. In prezent, activele totale ale fondului mai valoreaza circa 21 mil. euro, din care 13,5 mil. euro sunt investiti pe Bursa de la Bucuresti. Fondul a inregistrat in primele zece luni ale anului o scadere de 78%.

Hotelurile de 5 stele de pe Bursa au acumulat pierderi de 8 milioane de euro in primele noua luni

Societatea Bucuresti Turism (BUTU), care detine hotelul Radisson SAS de cinci stele si complexul Centre Ville, si Compania Hoteliera InterContinental (RCHI), care detine hotelul InterContinental, ambele listate pe Bursa RASDAQ, au inregistrat pierderi cumulate de 29 mil. lei (aproape 8 mil. euro) dupa primele noua luni ale anului.
Pierderile Bucuresti Turism (BUTU) s-au ridicat dupa primele trei trimestre ale anului la 24,5 mil. lei (6,7 mil. euro), de circa 11 ori mai mari fata de perioada similara a anului trecut, ca urmare a investitiilor generate de renovarea hotelului, potrivit informatiilor din raportul financiar al firmei. Astfel, cele mai mari cresteri le-au avut cheltuielile financiare, cu o pondere de 38% in totalul cheltuielilor, ca urmare a dobanzilor achitate pentru creditul sindicalizat derulat prin Piraeus Bank.

Hotelul Bucuresti, actualul Radisson SAS, a fost inchis in 2002 si inclus intr-un program de modernizare. Unitatea, clasificata la cinci stele, a fost redeschisa oficial in luna septembrie a acestui an sub brandul Radisson SAS, in lunile de vara functionand in perioada de soft-opening. Potrivit unor declaratii recente ale managerului, hotelul inregistreaza deja profit operational. In ceea ce priveste cifra de afaceri a societatii Bucuresti Turism, aceasta s-a ridicat in perioada ianuarie-septembrie la 36,1 mil. lei (circa 10 mil. euro), cu 75% mai mare decat in aceeasi perioada a anului trecut.
Actionarul majoritar al Bucuresti Turism (BEA Hotels) face parte din grupul israelian Elbit Medical Imaging (EMI), prezent in Romania si prin firma Plaza Centers, dezvoltatorul proiectului Dambovita Center. La inchiderea sedintei de tranzactionare de vineri titlurile au luat un avans de 1,6%, ceea ce a dus capitalizarea bursiera a Bucuresti Turism la 129 mil. lei (circa 35 mil. euro).
Compania Hoteliera InterContinental (CHIR) a inregistrat in trimestrul trei o pierdere de 3,47 mil. lei fata de un profit de 241.000 de lei (72.000 de euro) in perioada corespunzatoare a anului trecut, potrivit raportului trimestrial. Veniturile totale ale companiei au scazut in perioada iulie-septembrie cu 17%, la 12,08 mil. lei (3,3 mil. euro).
In primele noua luni, compania a acumulat pierderi de 4,4 mil. lei (1,2 mil. euro), la venituri totale de 42,26 mil. lei (11,6 mil. euro), in crestere cu 4,8%. Compania are datorii pe termen lung de 27,6 mil. lei (7,6 mil. euro).
Capitalizarea bursiera a societatii, controlata in proportie de 49% de firma elvetiana RHIC, se ridica vineri la 83,2 mil. euro (22,4 mil. euro). Omul de afaceri Dan Adamescu a cumparat in urma cu o saptamana 15,71% din actiuni pentru circa 3,4 mil. euro.

Intercapital Invest: Investitiile pe 4-5 ani la Bursa sunt cele mai profitabile

Investitiile realizate in perioada 1999-2002, adica dupa caderea pietei din 1998, au adus pana in 2006-2007 profituri de peste 1.000%, adica de peste 10 ori banii investiti.

O investitie la Bursa are mai multe sanse sa se transforme in una profitabila daca se face pe un interval mai lung de timp, de circa 4-5 ani de zile, este una din concluziile la care au ajuns analistii firmei de brokeraj Intercapital Invest in urma unui studiu statistic cu randamentele BET pe ultimii 10 ani.
Astfel, chiar daca momentul ales pentru realizarea unei investitii era cel mai prost cu putinta, dupa un numar de ani investitorul putea sa-si recupereze banii si chiar sa inregistreze un castig semnificativ.


Daca totusi acelasi investitor s-ar fi ferit sa cumpere la inceputul unuia dintre cei mai slabi 2 ani ani din ultimii 10 pentru Bursa, respectiv 1998 si 2008, pe o perioada de peste un an de zile acesta avea sanse mari sa inregistreze castiguri de trei cifre. De asemenea, cei care au investit in intervalul 2005-2008, pe termen mai scurt, se afla in acest moment pe pierdere, in conditiile in care scaderile din 2008 le-au anulat tot castigul inregistrat anterior.
Strategiile de investitii pe termen scurt dau roade numai daca sunt urmarite cu mare atentie tendintele din piata si investitorii reactioneaza pe masura, mai spun analistii Intercapital.
Totusi, acestia precizeaza ca in piata sunt foarte frecvente cazurile cand investitorii pornesc cu o strategie si nu si-o respecta, fapt ce le poate aduce pierderi considerabile.
De exemplu, incearca sa speculeze o crestere a Bursei pe termen scurt, nu vand la timp si se gandesc ca-si vor recupera banii peste cativa ani, pentru ca mai apoi sa nu se tina nici de aceasta data de cuvant si sa vanda neinspirat, astfel ca rateaza revenirea pietei.
De aceea, analistii casei de brokeraj recomanda investitorilor sa se axeze pe un singur tip de strategie, care li se potriveste mai bine.
Investitorii care ar fi avut ghinionul sa investeasca o suma de bani la inceputul anului 1998, un an comparabil din punctul de vedere al scaderilor cu cel din 2008, ar fi inregistrat pana in prezent, respectiv o perioada de 10 ani de zile, un randament zero in dolari, arata studiul Intercapital Invest.
Totusi, daca un investitor ar fi intrat la cumparare la inceputul oricarui an din intervalul 1999-2004, dupa o perioada de scaderi puternice ale Bursei, inregistra pana in prezent un castig situat intre 43% si 348%, chiar daca nu ar fi vandut inainte de corectiile severe din acest an.
Randamentele au fost calculate pe baza aprecierilor inregistrate de indicele BET si au fost calculate in dolari.
Cea mai profitabila perioada din istoria Bursei de Valori Bucuresti a fost intervalul 2001-2007, in doar sase ani un investitor putand sa obtina de 19 ori suma initiala.
Cu toate acestea, daca acelasi investitor ar mai fi asteptat un singur an de zile, respectiv in 2008, castigul net al acestuia s-ar fi diminuat de cinci ori, respectiv la 348% de la cel initial de 1816%.
Randamentul mediu anual cel mai ridicat s-a putut realiza in perioada 2002-2007 si a fost de 264%.
La polul opus, cea mai slaba performanta din istoria Bursei a fost realizata anul acesta, cand valoarea investitiei initiale s-ar fi depreciat de peste patru ori in mai putin de un an.
Oricand ar fi intrat un investitor la inceputul unui an din intervalul 1998-2008 si ar fi vandut in acelasi interval, daca tinea banii pe Bursa cel putin un an de zile, el ar fi inregistrat in medie un castig anual de 57%, media randamentelor obtinute pe toate perioadele din acest interval fiind de 300%, respectiv de patru ori banii investiti initial.

Molnar, IFB: Urmeaza sase luni de nervozitate in piata

Bursa a reusit vineri sa inchida pe plus, in ciuda evolutiilor bursiere de pe continent, care au inregistrat corectii semnificative, indicele BET, principalul indicator al pietei, urcand cu 0,8%, pana la nivelul de 2.900 de puncte. Cea mai mare apreciere de vineri a fost consemnata de indicele societatilor financiare, BET-FI, care a inregistrat un avans de 2,3%, urcand la nivelul de 13.500 de puncte.

"Nu exista inca siguranta in piata, iar temerile care au inceput sa apara inca de anul viitor si au atins maximul in lunile septembrie sau octombrie s-au confirmat, devenind certitudini. Piata a devenit astfel extrem de volatila. Ne putem astepta la o temperare a volatitatii abia la jumatatea anului viitor. Urmeaza sase luni de nervozitate in piata", a apreciat Octavian Molnar, directorul general al societatii de brokeraj IFB Finwest.
Societatile financiare au consemnat aprecieri cuprinse intre 3,4% si 0,7%, cea mai mare crestere fiind inregistrata de titlurile SIF Banat-Crisana (SIF1), care au urcat pana la pretul de 0,61 lei/actiune. In top au urmat actiunile SIF Moldova (SIF2) cu 2,7%, SIF Muntenia (SIF4) cu 2,4% si SIF Oltenia (SIF5) cu 2,3%. Cea mai mica urcare a fost consemnata de actiunile SIF Transilvania (SIF3), care au atins pretul de tranzactionare de 0,308 lei/actiune.