Intr-un meci amical disputat ieri la Giurgiu, Dinamo, liderul Ligii I la fotbal, a trecut la pas, scor 4-0, de divizionara secunda Dunarea.
Au marcat Valentin Lemnaru, Adrian Ropotan si Ionel Danciulescu (de doua ori). Antrenorul dinamovist Mircea Rednic a inceput meciul in urmatoarea formula de echipa: Romanovs - Homei, R. Stefan, Scarlatache, Balace - Ze Kalanga, Ropotan, Fernandes, Ad. Cristea - Lemnaru, Cl. Niculescu. Dinamo l-a testat pe brazilianul Leonardo.
Fundasul a suferit ieri o interventie chirurgicala, ca urmare a fracturii nazale pricinuite de lovitura cu cotul a lui Fred, din partida Lyon - AS Roma 0-2.
Chivu ar putea lipsi de la echipa capitolina aproximativ doua saptamâni.
“Erou, un erou însângerat, dar dispus la orice efort si fara a da importanta durerii”, asa l-a caracterizat cotidianul roman Il Tempo pe Cristi Chivu în urma excelentei prestatii de la Lyon. In minutul 78 al confruntarii de pe “Stade Gerland”, brazilianul Fred l-a lovit cu cotul în fata pe Chivu, abatere care nu a fost sanctionata de arbitrul spaniol Mejuto Gonzales. Chivu a reintrat pe teren, dupa ce i-a fost aplicat un tampon de vata în nas, doctorii Romei reusind sa-i opreasca sângerarea. Insa lovitura a fost violenta si a avut ca urmare o fractura de piramida nazala. Ieri dupa-amiaza, la obisnuitul loc de analize medicale al giallorossilor, Villa Stuart Sport Clinic, Cristi a fost supus unei interventii chirurgicale de reconstructie plastica a nasului.
Operatia, care a necesitat efectuarea unei anestezii totale, a durat ceva mai bine de o ora si jucatorului român i-a fost aplicata o proteza. Doctorii Romei au refuzat sa spuna care va fi durata de recuperare, dar se pare ca aceasta va fi de doua saptamâni. Oricum, ca urmare a suspendarii pentru cumul de cartonase galbene, Chivu nu va putea evolua duminica seara, în epilogul etapei a 28-a din Serie A, în partida pe care colegii lui o vor sustine pe teren propriu, în compania lui Udinese. Desi si-ar fi dorit probabil o reactie a lui Chivu împotriva lui Fred, românul nu a polemizat, fiind foarte fericit de reusita calificarii, în premiera, pentru Roma, în sferturile de finala ale Ligii Campionilor. Insa, în perspectiva echipei nationale pentru meciul cu Olanda, situatia capitanului tricolorilor nu poate decât sa îngrijoreze.
Tricoul patat de sânge l-am dat prietenilor mei veniti la meci din România. Suporterii nationalei sa stea linistiti, voi juca contra Olandei chiar daca va trebui sa port o masca.
Cristian Chivu, fundas AS Roma
Chivu ar putea lipsi de la echipa capitolina aproximativ doua saptamâni.
“Erou, un erou însângerat, dar dispus la orice efort si fara a da importanta durerii”, asa l-a caracterizat cotidianul roman Il Tempo pe Cristi Chivu în urma excelentei prestatii de la Lyon. In minutul 78 al confruntarii de pe “Stade Gerland”, brazilianul Fred l-a lovit cu cotul în fata pe Chivu, abatere care nu a fost sanctionata de arbitrul spaniol Mejuto Gonzales. Chivu a reintrat pe teren, dupa ce i-a fost aplicat un tampon de vata în nas, doctorii Romei reusind sa-i opreasca sângerarea. Insa lovitura a fost violenta si a avut ca urmare o fractura de piramida nazala. Ieri dupa-amiaza, la obisnuitul loc de analize medicale al giallorossilor, Villa Stuart Sport Clinic, Cristi a fost supus unei interventii chirurgicale de reconstructie plastica a nasului.
Operatia, care a necesitat efectuarea unei anestezii totale, a durat ceva mai bine de o ora si jucatorului român i-a fost aplicata o proteza. Doctorii Romei au refuzat sa spuna care va fi durata de recuperare, dar se pare ca aceasta va fi de doua saptamâni. Oricum, ca urmare a suspendarii pentru cumul de cartonase galbene, Chivu nu va putea evolua duminica seara, în epilogul etapei a 28-a din Serie A, în partida pe care colegii lui o vor sustine pe teren propriu, în compania lui Udinese. Desi si-ar fi dorit probabil o reactie a lui Chivu împotriva lui Fred, românul nu a polemizat, fiind foarte fericit de reusita calificarii, în premiera, pentru Roma, în sferturile de finala ale Ligii Campionilor. Insa, în perspectiva echipei nationale pentru meciul cu Olanda, situatia capitanului tricolorilor nu poate decât sa îngrijoreze.
Tricoul patat de sânge l-am dat prietenilor mei veniti la meci din România. Suporterii nationalei sa stea linistiti, voi juca contra Olandei chiar daca va trebui sa port o masca.
Cristian Chivu, fundas AS Roma
Jucandu-ma, deunazi, cu cativa prieteni de-a brandul Romaniei (urmare, fireste, a deconspirarii intentiei MAE de a elabora unul) am ajuns la o formula care a intrunit spontan un consens fara pic de suparare: "Romania, p..a mea!" Ciudat. Nu suna a injuratura. Nu suna a propaganda. Nu suna a brand. Dar consensul a rezistat pana in zilele noastre.
In fond, plecasem de la o propunere de tip caragialian: "Romania. Si viceversa", care mi se paruse O.K. O si trimisesem, intr-un entuziasm neeminescian, la MAE, pe adresa departamentului de presa, impreuna cu altele, de genul urmator: "Romania, iata brandul tau!", "Romania, inbrandible", "Romania, hic sunt leones".
Autoreferentiale, ironic-oximoronice altele ("Romania, nici asa, nici altminteri), vide cateva ("Romania. Brandness"), toate se trageau din mantaua unei constatari: "Brandul intim al romanilor este umorul autoironic" (pe care o putea semna oricand I.L. Caragiale.
Ce sa pui in vitrina nr. 1 a tarii daca nici branza nu-i brand, nici sarmalele nu sunt, cat despre mamaliga nici nu mai poate fi vorba: toata teleomenirea a vazut ca face explozie mincinoasa cand ti-e emisiunea mai draga?!
In orice caz, "Fabulos spirit
" nu e o lauda desantata, e o greseala. Daca tot vrei sa te lauzi cu fabulosul tau duh, atunci pune-l in actiune, nu intr-un autodenunt de genialitate. Zi-i "Romania. Si viceversa". Zi-i "Romania, tara de brandioti", "Romania, zi-i sa-i zic", adica "Romania, intranslatable". Ma rog... Nu stiu ce fel de echipa lucreaza acolo la MAE, dar stiu ca normal ar fi fost, daca nu am fi asa de brandioti, sa fi fost lansata o licitatie nationala cu un premiu ca lumea pe cap de locuitor, ala care va avea mintea sa propuna un brand mai comunicativ si mai eficient decat cel din consensul amicilor mei. Genial si intraductibil. Fabulos. Ce daca nu pare spiritual? Tocmai asta e poanta. Ca ar putea deveni, daca nu cumva clasa noastra politica, impreuna cu oligarhiile ei, l-au si intrupat, l-au devenit si l-au adeverit.
Daca asa stau lucrurile - si asa stau, ce mai tura-vura-si-literatura -, intrebarea e cine merita premiul. Clasa politica? Specificul national? Caragiale? Amicii mei? Ioan Grosan?
In fond, plecasem de la o propunere de tip caragialian: "Romania. Si viceversa", care mi se paruse O.K. O si trimisesem, intr-un entuziasm neeminescian, la MAE, pe adresa departamentului de presa, impreuna cu altele, de genul urmator: "Romania, iata brandul tau!", "Romania, inbrandible", "Romania, hic sunt leones".
Autoreferentiale, ironic-oximoronice altele ("Romania, nici asa, nici altminteri), vide cateva ("Romania. Brandness"), toate se trageau din mantaua unei constatari: "Brandul intim al romanilor este umorul autoironic" (pe care o putea semna oricand I.L. Caragiale.
Ce sa pui in vitrina nr. 1 a tarii daca nici branza nu-i brand, nici sarmalele nu sunt, cat despre mamaliga nici nu mai poate fi vorba: toata teleomenirea a vazut ca face explozie mincinoasa cand ti-e emisiunea mai draga?!
In orice caz, "Fabulos spirit
" nu e o lauda desantata, e o greseala. Daca tot vrei sa te lauzi cu fabulosul tau duh, atunci pune-l in actiune, nu intr-un autodenunt de genialitate. Zi-i "Romania. Si viceversa". Zi-i "Romania, tara de brandioti", "Romania, zi-i sa-i zic", adica "Romania, intranslatable". Ma rog... Nu stiu ce fel de echipa lucreaza acolo la MAE, dar stiu ca normal ar fi fost, daca nu am fi asa de brandioti, sa fi fost lansata o licitatie nationala cu un premiu ca lumea pe cap de locuitor, ala care va avea mintea sa propuna un brand mai comunicativ si mai eficient decat cel din consensul amicilor mei. Genial si intraductibil. Fabulos. Ce daca nu pare spiritual? Tocmai asta e poanta. Ca ar putea deveni, daca nu cumva clasa noastra politica, impreuna cu oligarhiile ei, l-au si intrupat, l-au devenit si l-au adeverit.
Daca asa stau lucrurile - si asa stau, ce mai tura-vura-si-literatura -, intrebarea e cine merita premiul. Clasa politica? Specificul national? Caragiale? Amicii mei? Ioan Grosan?
Cu cateva zile in urma, Artexim anunta cu justificata mandrie promovarea Festivalului Enescu pe canale prestigioase precum CNN, EuroNews, Mezzo si Delta RFI. Numai ca socoteala firmei nu s-a potrivit cu aceea a Postei Romane, care a ratacit un colet expediat catre CNN. Ca urmare a "unei erori grave si unei totale lipse de profesionalism, coletul destinat CNN International, pentru care ARTEXIM a platit o suma considerabila si ar fi trebuit sa ajunga la destinatie in 48 de ore, nu a ajuns nici macar dupa 10 zile de la expedierea lui", se arata intr-un comunicat dat presei ieri de catre firma organizatoare a festivalului.
Singurul raspuns pe care reprezentantii ARTEXIM l-au primit de la Posta Romana a fost: "Vom afla unde se afla coletul in 15 zile de la sesizarea Dvs.". Raspuns deloc multumitor pentru firma, care antamase inceperea campaniei de promovare din data de 12 martie. Conform unui regulament care functioneaza la institutiile media din strainatate, difuzarea clipului publicitar (aflat pe caseta Beta care a plecat catre EuroNews si CNN) incepe la 5 zile dupa primirea coletului. Asa ca sansele ca data de 12 martie sa fie respectata, in cazul CNN, sunt acum extrem de mici. ARTEXIM-ul a mai expediat un colet ieri, sperand ca macar de data asta sa ajunga la destinatie.
Ce s-a intamplat, totusi, cu coletul? "Cei de la Posta au refuzat sa vobreasca cu mine, au spus ca este secret de serviciu, declara Mihai Constantinescu, reprezentantul ARTEXIM. De trei zile mi se spune acelasi lucru, ca este in cercetari".
Ce am aflat noi de la Mara Popescu, director de relatii publice de la Posta Romana, este la fel de inutil: "Cand pleaca de la noi un colet si s-a ratacit, se face o cercetare
, se verifica daca a iesit de pe Otopeni, daca a plecat din Romania. Daca a plecat, in functie de traseu, de destinatie si de escale, coletul poate tranzita si alte state. Trebuie sa luam legatura cu administratiile postale de acolo, sa ne dea relatii, despre locul in care se afla coletul. Toate acestea dureaza, pentru ca nu se monitorizeaza intr-un singur birou
tot ce tranziteaza un stat.
Si la noi se ratacesc colete, dar si in alte state. Noi avem o rata foarte mica, doar 0,007 la mie se distrug sau ajung in alte avioane. Dar ganditi-va ca in zona de tranzit de la Milano, de exemplu, se lucreaza cu detinuti. Ce responsabilitate pot avea acesti oameni?"
Posta Romana nu lucreaza cu detinuti. Totusi, responsabilitatea e pasata cu eleganta de colo-colo. Si, oricum, teoria cu tranzitul nu se verifica, intrucat zborul pana la Londra ar trebui sa fie cursa directa. ARTEXIM-ul s-a adresat si OPC-ului, in incercarea de a pune lucrurile la punct, numai ca organismul
cu pricina se ocupa doar de persoane fizice. Posta s-a oferit sa plateasca despagubiri. Ce se poate astepta sa capete ARTEXIM-ul? "Probabil contravaloarea unor casete video
", spune Mihai Constantinescu.
In cele din urma, raspunsul oficial al Postei incearca sa repare onoarea institutiei, precizand ca, dupa reclamatia ARTEXIM, angajatii Postei au verificat situatia, ajungand la concluzia ca pachetul a parasit Romania, dar nu a mai ajuns la destinatie. Romanii au luat legatura atat cu firma transportatoare, cat si cu posta din Anglia. "Pana in prezent, oficialii celor doua companii nu au raspuns solicitarilor", se mai arata in comunicat. Concluzia e clara: coletul s-a evaporat. Probabil ca organizatorii unui festival similar celui de la Bucuresti au piratat avionul, in incercarea de a sabota evenimentul.
Singurul raspuns pe care reprezentantii ARTEXIM l-au primit de la Posta Romana a fost: "Vom afla unde se afla coletul in 15 zile de la sesizarea Dvs.". Raspuns deloc multumitor pentru firma, care antamase inceperea campaniei de promovare din data de 12 martie. Conform unui regulament care functioneaza la institutiile media din strainatate, difuzarea clipului publicitar (aflat pe caseta Beta care a plecat catre EuroNews si CNN) incepe la 5 zile dupa primirea coletului. Asa ca sansele ca data de 12 martie sa fie respectata, in cazul CNN, sunt acum extrem de mici. ARTEXIM-ul a mai expediat un colet ieri, sperand ca macar de data asta sa ajunga la destinatie.
Ce s-a intamplat, totusi, cu coletul? "Cei de la Posta au refuzat sa vobreasca cu mine, au spus ca este secret de serviciu, declara Mihai Constantinescu, reprezentantul ARTEXIM. De trei zile mi se spune acelasi lucru, ca este in cercetari".
Ce am aflat noi de la Mara Popescu, director de relatii publice de la Posta Romana, este la fel de inutil: "Cand pleaca de la noi un colet si s-a ratacit, se face o cercetare
, se verifica daca a iesit de pe Otopeni, daca a plecat din Romania. Daca a plecat, in functie de traseu, de destinatie si de escale, coletul poate tranzita si alte state. Trebuie sa luam legatura cu administratiile postale de acolo, sa ne dea relatii, despre locul in care se afla coletul. Toate acestea dureaza, pentru ca nu se monitorizeaza intr-un singur birou
tot ce tranziteaza un stat.
Si la noi se ratacesc colete, dar si in alte state. Noi avem o rata foarte mica, doar 0,007 la mie se distrug sau ajung in alte avioane. Dar ganditi-va ca in zona de tranzit de la Milano, de exemplu, se lucreaza cu detinuti. Ce responsabilitate pot avea acesti oameni?"
Posta Romana nu lucreaza cu detinuti. Totusi, responsabilitatea e pasata cu eleganta de colo-colo. Si, oricum, teoria cu tranzitul nu se verifica, intrucat zborul pana la Londra ar trebui sa fie cursa directa. ARTEXIM-ul s-a adresat si OPC-ului, in incercarea de a pune lucrurile la punct, numai ca organismul
cu pricina se ocupa doar de persoane fizice. Posta s-a oferit sa plateasca despagubiri. Ce se poate astepta sa capete ARTEXIM-ul? "Probabil contravaloarea unor casete video
", spune Mihai Constantinescu.
In cele din urma, raspunsul oficial al Postei incearca sa repare onoarea institutiei, precizand ca, dupa reclamatia ARTEXIM, angajatii Postei au verificat situatia, ajungand la concluzia ca pachetul a parasit Romania, dar nu a mai ajuns la destinatie. Romanii au luat legatura atat cu firma transportatoare, cat si cu posta din Anglia. "Pana in prezent, oficialii celor doua companii nu au raspuns solicitarilor", se mai arata in comunicat. Concluzia e clara: coletul s-a evaporat. Probabil ca organizatorii unui festival similar celui de la Bucuresti au piratat avionul, in incercarea de a sabota evenimentul.
De Ziua Femeii, Studioul Astra Film din Sibiu le propune astazi iubitorilor de film si istorie o intalnire inedita cu un personaj fascinant si putin cunoscut: regina Maria, sotia regelui Ferdinand al Romaniei. Inclus in programul oficial Sibiu - Capitala Culturala Europeana 2007, documentarul "Cate ceva despre viata
Reginei Maria", realizat in 2006 de cunoscutul regizor Sorin Iliesiu, ii face cunostinta publicului cu personalitatea blanda si placuta a englezoaicei de numai 17 ani care, asa cum ea insasi avea sa scrie in caietele sale
jurnal, lasa in urma o tara de care era indragostita pentru a descoperi in Romania locuri si oameni ce aveau sa-i devina o noua patrie si o noua familie. "Aveam 17 ani cind am plecat spre tine", isi incepea, in jurnal, regina Maria una dintre marturisiri. "Eram tanara si ignoranta, dar foarte mandra de tara mea natala - chiar si acum sunt mandra ca m-am nascut englezoaica. Dar te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriei si a durerii mele, minunata patrie care locuiesti in inima
mea!". Filmul lui Sorin Iliesiu este conceput ca o marturisire la persoana intai, in care fragmente din biografia reginei Maria sunt redate in interpretarea celebrei actrite Maia Morgenstern, al carei profil apare pe fundalul imaginilor de arhiva. Este singurul film facut despre regina eroina a Romaniei, caruia unii istorici ii atribuie un important rol de culise in diplomatia europeana dupa primul razboi mondial si, dupa cum sugereaza si titlul sau, cele 23 de minute ale documentarului surprind cateva fragmente sugestive din cele 102 caiete care compun jurnalul intim al reginei.
Nascut in Baia Mare, pe 12 decembrie 1955, Sorin Iliesiu, regizorul documentarului, este licentiat al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica. Din 1990 este conferentiar universitar la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica "I. L. Caragiale" din Bucuresti, din 1991 este conferentiar la Scoala Superioara de Jurnalistica AZR, fiind si conferentiar la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti. Este director al studioului "Video
Dialog" si presedinte al Fundatiei "Video Media". Sorin Iliesiu este membru fondator, in 1996, al Asociatiei Romane a Formatorilor in Jurnalism si Comunicare - Mediaform si membru al juriului premiilor anuale APTR (Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania). Are o bogata activitate civica: membru al Grupului pentru Dialog Social (din 1990), membru fondator al Aliantei Civice si al Fundatiei Academia Civica, membru al Forumului pentru Stiinta si Reforma, al Academiei pentru Devotament National, al Asociatiei Alternativa 2000, al organizatiei "Salvati Copiii! - Romania". Alaturi de Stere Gulea are reputatia unuia dintre cei mai intransigenti critici ai regimului Iliescu, militant pentru aflarea adevarului despre Revolutia din 1989.
Astazi la Sibiu
- "Valori patrimoniale restaurate in Muzeul Astra", expozitie cu obiecte de cult restaurate, Muzeul Astra, Piata Mica nr. 11, ora 10
- "Capodoperele din Pinacoteca baronului Samuel von Brukenthal", expozitie de pictura, Palatul Brukenthal, Piata Mare, ora 11.30
- "Brukenthal, Modell Aufklaerung", expozitie de piese din colectiile Brukenthal, Palatul Brukenthal, Piata Mare, ora 11.30
- "Sacaramb - camara de comori a Romaniei", expozitie, Muzeul de Istorie, Casa Altemberger, Sibiu, ora 12
- "Cruce, rascruce, troita in Marginimea Sibiului", expozitie, Muzeul Astra nr. 11, Sibiu, ora 10
- "Muzeul Brukenthal, aniversare la 190 de ani", cinci expozitii, Piata Mare, ora 11.30
- "Cate ceva din viata Reginei Maria", documentar, 2006, Sorin Iliesiu, Studioul Astra Film Sibiu, ora 14
- "Covoare
otomane in Bisericile Evanghelice din Transilvania", expozitie la Muzeul Brukenthal, Sibiu
- "Cei sapte piloni ai comunismului", expozitie, Turnul Slaninii, Biserica Evanghelica din Cisnadie, orele 10-20
- "A private view/Familial", expozitie de pictura, Clubul Art Café, strada Filarmonicii nr. 2, Sibiu, 10
- "Zece noi pentru Europa", expozitie de caricatura, artisti europeni, Galeria Art-Vo, Filarmonicii colt, ora 10
Reginei Maria", realizat in 2006 de cunoscutul regizor Sorin Iliesiu, ii face cunostinta publicului cu personalitatea blanda si placuta a englezoaicei de numai 17 ani care, asa cum ea insasi avea sa scrie in caietele sale
jurnal, lasa in urma o tara de care era indragostita pentru a descoperi in Romania locuri si oameni ce aveau sa-i devina o noua patrie si o noua familie. "Aveam 17 ani cind am plecat spre tine", isi incepea, in jurnal, regina Maria una dintre marturisiri. "Eram tanara si ignoranta, dar foarte mandra de tara mea natala - chiar si acum sunt mandra ca m-am nascut englezoaica. Dar te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriei si a durerii mele, minunata patrie care locuiesti in inima
mea!". Filmul lui Sorin Iliesiu este conceput ca o marturisire la persoana intai, in care fragmente din biografia reginei Maria sunt redate in interpretarea celebrei actrite Maia Morgenstern, al carei profil apare pe fundalul imaginilor de arhiva. Este singurul film facut despre regina eroina a Romaniei, caruia unii istorici ii atribuie un important rol de culise in diplomatia europeana dupa primul razboi mondial si, dupa cum sugereaza si titlul sau, cele 23 de minute ale documentarului surprind cateva fragmente sugestive din cele 102 caiete care compun jurnalul intim al reginei.
Nascut in Baia Mare, pe 12 decembrie 1955, Sorin Iliesiu, regizorul documentarului, este licentiat al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica. Din 1990 este conferentiar universitar la Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica "I. L. Caragiale" din Bucuresti, din 1991 este conferentiar la Scoala Superioara de Jurnalistica AZR, fiind si conferentiar la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Bucuresti. Este director al studioului "Video
Dialog" si presedinte al Fundatiei "Video Media". Sorin Iliesiu este membru fondator, in 1996, al Asociatiei Romane a Formatorilor in Jurnalism si Comunicare - Mediaform si membru al juriului premiilor anuale APTR (Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania). Are o bogata activitate civica: membru al Grupului pentru Dialog Social (din 1990), membru fondator al Aliantei Civice si al Fundatiei Academia Civica, membru al Forumului pentru Stiinta si Reforma, al Academiei pentru Devotament National, al Asociatiei Alternativa 2000, al organizatiei "Salvati Copiii! - Romania". Alaturi de Stere Gulea are reputatia unuia dintre cei mai intransigenti critici ai regimului Iliescu, militant pentru aflarea adevarului despre Revolutia din 1989.
Astazi la Sibiu
- "Valori patrimoniale restaurate in Muzeul Astra", expozitie cu obiecte de cult restaurate, Muzeul Astra, Piata Mica nr. 11, ora 10
- "Capodoperele din Pinacoteca baronului Samuel von Brukenthal", expozitie de pictura, Palatul Brukenthal, Piata Mare, ora 11.30
- "Brukenthal, Modell Aufklaerung", expozitie de piese din colectiile Brukenthal, Palatul Brukenthal, Piata Mare, ora 11.30
- "Sacaramb - camara de comori a Romaniei", expozitie, Muzeul de Istorie, Casa Altemberger, Sibiu, ora 12
- "Cruce, rascruce, troita in Marginimea Sibiului", expozitie, Muzeul Astra nr. 11, Sibiu, ora 10
- "Muzeul Brukenthal, aniversare la 190 de ani", cinci expozitii, Piata Mare, ora 11.30
- "Cate ceva din viata Reginei Maria", documentar, 2006, Sorin Iliesiu, Studioul Astra Film Sibiu, ora 14
- "Covoare
otomane in Bisericile Evanghelice din Transilvania", expozitie la Muzeul Brukenthal, Sibiu
- "Cei sapte piloni ai comunismului", expozitie, Turnul Slaninii, Biserica Evanghelica din Cisnadie, orele 10-20
- "A private view/Familial", expozitie de pictura, Clubul Art Café, strada Filarmonicii nr. 2, Sibiu, 10
- "Zece noi pentru Europa", expozitie de caricatura, artisti europeni, Galeria Art-Vo, Filarmonicii colt, ora 10
Dupa turneul european cu "Don Quijote. Made in Romania" de la sfarsitul anului trecut, Dan Puric a jucat cele trei reprezentatii de anul acesta, de la Teatrul National, cu casa inchisa. Puric momentan nu are un sediu autonom unde sa repete si sa joace cu trupa sa din Compania "Passpartout D.P.".
Artistul vrea sa deschida anul viitor Centrul International de Arta la Rapsodia Romana, dar are nevoie de 600.000 de euro pentru acest proiect. Actorul pregateste spectacolele "Noi" si "One Woman Show" cu Ileana Olteanu, pe care le va propune lui Ion Caramitru la Teatrul National.
EVZ: Ce reactii ati primit la "Don Quijote. Made in Romania" in marile orase europene?
Dan Puric: Surprinzator de bune. Parca oamenii il vedeau pentru prima oara pe Don Quijote. L-am scos din "ramolismentul" fostelor interpretari - bietul batrin nebun, ridicol - si i-am redat vitalitatea si, cum spuneau Unamuno si Ortega y Gasset, acea dimensiune tamaduitoare, hristica. Acest strigat extraordinar de durere, de tip crestin, al lui Cervantes ii da romanului aceasta perenitate in timp
.
In care dintre orase v-ati simtit cel mai bine?
De fiecare data am fost surprins intr-un fel. In Germania, am primit ca un tsunami de reactie la sfarsit. In Anglia, reactionau mereu, erau foarte dibaci in a descifra teatralitatea. Pe urma am jucat la L’Espace Pierre Cardin in Paris. Pe francezi greu ii scoala cineva in picioare si eu am reusit asta, pentru ca am aruncat o samanta noua. La Bruxelles si la Madrid a fost fenomenal! E normal sa te intorci cu inima
plina.
Vazuta dupa marile scene europene, cum arata sala de la Teatrul National?
S-a mai umplut, ca acum vine si snobaraia. Romanii astia second-hand, care pana acum nu se miscau. Publicul de calitate, de toate varstele, a venit de la inceput.
Aveti o lume utopica, asa ca Don Quijote, sau preferati lupta cu realitatea?
Unamuno zicea ca morile erau chiar monstrii. Ia ganditi-va ca una dintre mori a fost comunismul. Te invartea si iti lua mintile.
Unde mai jucati cu trupa dumneavoastra?
"Toujour l’amour" n-a mai fost programat la National din aprilie 2006. Trupa veche, cu 17 oameni, joaca o data sau de doua ori pe luna "Made in Romania" si "Costumele" cu sala plina, la Rapsodia Romana. In "Don Quijote", la National, jucam 23 de oameni.
Eu am contract pentru sala Rapsodia pe opt ani cu Cartel Alfa, dar deocamdata este si Teatrul Tanase acolo, iar eu pot face doar doua spectacole pe luna. Voi cauta sponsori sa deschid Centrul International de Arta la Rapsodia Romana din iarna anului viitor, dar am nevoie de 600.000 de euro pentru proiect. Pot sa fac Broadway si in Bucuresti! Voi apela si la Ministerul Culturii.
Trupa mea trebuie sustinuta, pentru ca artistii primesc doar cate 80 de lei pe spectacol la "Made in Romania" sau 150 pentru "Don Quijote". Nu se poate trai intr-o luna din banii astia de mizerie. Si nu putem face arta fara laboratoare de creatie si fara sprijin institutional. Sper sa ne auda cineva!
Cautator
Succesul lui "Quijote"
Spectacolul va mai urca pe prima scena a tarii de doua ori in aprilie si de doua ori in mai. El va ramane in repertoriul Teatrului National,
dupa spusele directorului Ion Caramitru, "cat timp are succes la public".
Veniturile rezultate din vanzarea de bilete se impart intre National, Compania "Passpartout D.P." si Fundatia Art-Production. La TVR 1, pe 20 martie, de la ora 23.15, se va difuza filmul facut in turneul european cu "Don Quijote", cu opinii culese de la publicul din orasele unde s-a juca
Artistul vrea sa deschida anul viitor Centrul International de Arta la Rapsodia Romana, dar are nevoie de 600.000 de euro pentru acest proiect. Actorul pregateste spectacolele "Noi" si "One Woman Show" cu Ileana Olteanu, pe care le va propune lui Ion Caramitru la Teatrul National.
EVZ: Ce reactii ati primit la "Don Quijote. Made in Romania" in marile orase europene?
Dan Puric: Surprinzator de bune. Parca oamenii il vedeau pentru prima oara pe Don Quijote. L-am scos din "ramolismentul" fostelor interpretari - bietul batrin nebun, ridicol - si i-am redat vitalitatea si, cum spuneau Unamuno si Ortega y Gasset, acea dimensiune tamaduitoare, hristica. Acest strigat extraordinar de durere, de tip crestin, al lui Cervantes ii da romanului aceasta perenitate in timp
.
In care dintre orase v-ati simtit cel mai bine?
De fiecare data am fost surprins intr-un fel. In Germania, am primit ca un tsunami de reactie la sfarsit. In Anglia, reactionau mereu, erau foarte dibaci in a descifra teatralitatea. Pe urma am jucat la L’Espace Pierre Cardin in Paris. Pe francezi greu ii scoala cineva in picioare si eu am reusit asta, pentru ca am aruncat o samanta noua. La Bruxelles si la Madrid a fost fenomenal! E normal sa te intorci cu inima
plina.
Vazuta dupa marile scene europene, cum arata sala de la Teatrul National?
S-a mai umplut, ca acum vine si snobaraia. Romanii astia second-hand, care pana acum nu se miscau. Publicul de calitate, de toate varstele, a venit de la inceput.
Aveti o lume utopica, asa ca Don Quijote, sau preferati lupta cu realitatea?
Unamuno zicea ca morile erau chiar monstrii. Ia ganditi-va ca una dintre mori a fost comunismul. Te invartea si iti lua mintile.
Unde mai jucati cu trupa dumneavoastra?
"Toujour l’amour" n-a mai fost programat la National din aprilie 2006. Trupa veche, cu 17 oameni, joaca o data sau de doua ori pe luna "Made in Romania" si "Costumele" cu sala plina, la Rapsodia Romana. In "Don Quijote", la National, jucam 23 de oameni.
Eu am contract pentru sala Rapsodia pe opt ani cu Cartel Alfa, dar deocamdata este si Teatrul Tanase acolo, iar eu pot face doar doua spectacole pe luna. Voi cauta sponsori sa deschid Centrul International de Arta la Rapsodia Romana din iarna anului viitor, dar am nevoie de 600.000 de euro pentru proiect. Pot sa fac Broadway si in Bucuresti! Voi apela si la Ministerul Culturii.
Trupa mea trebuie sustinuta, pentru ca artistii primesc doar cate 80 de lei pe spectacol la "Made in Romania" sau 150 pentru "Don Quijote". Nu se poate trai intr-o luna din banii astia de mizerie. Si nu putem face arta fara laboratoare de creatie si fara sprijin institutional. Sper sa ne auda cineva!
Cautator
Succesul lui "Quijote"
Spectacolul va mai urca pe prima scena a tarii de doua ori in aprilie si de doua ori in mai. El va ramane in repertoriul Teatrului National,
dupa spusele directorului Ion Caramitru, "cat timp are succes la public".
Veniturile rezultate din vanzarea de bilete se impart intre National, Compania "Passpartout D.P." si Fundatia Art-Production. La TVR 1, pe 20 martie, de la ora 23.15, se va difuza filmul facut in turneul european cu "Don Quijote", cu opinii culese de la publicul din orasele unde s-a juca
Şase ore de filme vor fi proiectate la prima ediţie a "Nopţii Devoratorilor de Scurt-metraj", ce va avea loc pe 14 martie, la sediul Fundaţiei România Pro-Culture din Bucureşti.
Programul serii cuprinde până în prezent 43 de scurt-metraje din România, SUA, Spania şi Canada, cu o durată ce variază de la 30 de secunde la 20 de minute. Lista de filme rămâne deschisă, până pe 12 martie, pentru producătorii autohtoni.
Nouă scurt-metraje produse
în România, realizate de regizorii Jean-Lorin Sterian, Cătălin Dupu, sau de studenţi de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" (Anna Lăzărescu, Andrei Niculescu), sunt incluse, pentru moment, în program.
"Noaptea Devoratorilor de Scurt-metraj" va avea loc la sediul fundaţiei organizatoare, pe strada Aleea Lacul Morii, în zona Ciurel.
Programul serii cuprinde până în prezent 43 de scurt-metraje din România, SUA, Spania şi Canada, cu o durată ce variază de la 30 de secunde la 20 de minute. Lista de filme rămâne deschisă, până pe 12 martie, pentru producătorii autohtoni.
Nouă scurt-metraje produse
în România, realizate de regizorii Jean-Lorin Sterian, Cătălin Dupu, sau de studenţi de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" (Anna Lăzărescu, Andrei Niculescu), sunt incluse, pentru moment, în program.
"Noaptea Devoratorilor de Scurt-metraj" va avea loc la sediul fundaţiei organizatoare, pe strada Aleea Lacul Morii, în zona Ciurel.
Praznicul ortodox din 9 martie este închinat celor 40 de sfinţi martiri care au vieţuit în cucernicul ţinut al Capadochiei din Asia Mică. Deşi erau înrolaţi ca ostaşi în armata imperială, în timpul
domniei crudului suveran Licinius (secolul al IV-lea), în istoria creştinismului au rămas ca slujitori credincioşi lui Hristos. De aceea, ostaşii au fost întemniţaţi şi supuşi unor torturi aspre, specifice acelor vremuri. Pentru început au fost forţaţi să intre dezbrăcaţi într-un iaz îngheţat. Doar un osândit din grupul celor 40 de ostaşi n-a putut suporta gerul şi a vrut să se lepede de credinţa în Hristos. Impresionat de tragedie, dar şi de patimile îndurate de creştini, un ostaş care-i păzea a sărit în iazul îngheţat, alături de ceilalţi. În final, cei 40 de ostaşi au fost arşi de vii, primind astfel cununa mucenicilor.
Datini şi obiceiuri
Sărbătoarea Mucenicilor, cunos cută în popor şi sub numele de „Ziua Sfinţilor sau a Brânduşelor", este bogată în datini şi obiceiuri răspândite în toate zonele ţării. Din 9 martie, primăvara îşi intră în drepturi! Babele pleacă făcând loc Moşilor, care au „misiunea" să alunge vremea rea. Ei bat în porţile pământului pentru a alunga frigul şi a aduce căldura. Bătrânii spun că Ziua Mucenicilor este un ghid astronomic. Dacă plouă în ziua praznicului, vara va fi foarte bogată. În schimb, dacă primele tunete se aud mai devreme, cu 3-4 zile, în vara acelui an recolta va fi săracă! Apa de ploaie adunată la Mucenici are puteri miraculoase pentru răsaduri. În Ziua Mucenicilor nu se lucrează la câmp. Doar femeile au permisiunea să semene usturoi, varză şi ceapă. Pentru a fi sigure că insectele nu vor ataca aceste legume, gospodinele vor împărţi farfurii cu mucenici şi 40 de lumânări. În satele din Muntenia, ţăranii aprind focurile în mijlocul gospodăriei. Rudele şi prietenii primesc vase cu mucenici şi băuturi calde, preparate de gospodina casei. Se crede că, pentru câteva clipe, străbunii acelei familii revin în locul de unde au plecat la viaţa veşnică. În memoria ostaşilor martiri se împart tinerilor săraci colăcei şi figurine umane, preparate din aluat. Astăzi este şi sărbătoarea acelora care nu au o zi anume în calendar. Le urăm sănătate şi bucurii.
domniei crudului suveran Licinius (secolul al IV-lea), în istoria creştinismului au rămas ca slujitori credincioşi lui Hristos. De aceea, ostaşii au fost întemniţaţi şi supuşi unor torturi aspre, specifice acelor vremuri. Pentru început au fost forţaţi să intre dezbrăcaţi într-un iaz îngheţat. Doar un osândit din grupul celor 40 de ostaşi n-a putut suporta gerul şi a vrut să se lepede de credinţa în Hristos. Impresionat de tragedie, dar şi de patimile îndurate de creştini, un ostaş care-i păzea a sărit în iazul îngheţat, alături de ceilalţi. În final, cei 40 de ostaşi au fost arşi de vii, primind astfel cununa mucenicilor.
Datini şi obiceiuri
Sărbătoarea Mucenicilor, cunos cută în popor şi sub numele de „Ziua Sfinţilor sau a Brânduşelor", este bogată în datini şi obiceiuri răspândite în toate zonele ţării. Din 9 martie, primăvara îşi intră în drepturi! Babele pleacă făcând loc Moşilor, care au „misiunea" să alunge vremea rea. Ei bat în porţile pământului pentru a alunga frigul şi a aduce căldura. Bătrânii spun că Ziua Mucenicilor este un ghid astronomic. Dacă plouă în ziua praznicului, vara va fi foarte bogată. În schimb, dacă primele tunete se aud mai devreme, cu 3-4 zile, în vara acelui an recolta va fi săracă! Apa de ploaie adunată la Mucenici are puteri miraculoase pentru răsaduri. În Ziua Mucenicilor nu se lucrează la câmp. Doar femeile au permisiunea să semene usturoi, varză şi ceapă. Pentru a fi sigure că insectele nu vor ataca aceste legume, gospodinele vor împărţi farfurii cu mucenici şi 40 de lumânări. În satele din Muntenia, ţăranii aprind focurile în mijlocul gospodăriei. Rudele şi prietenii primesc vase cu mucenici şi băuturi calde, preparate de gospodina casei. Se crede că, pentru câteva clipe, străbunii acelei familii revin în locul de unde au plecat la viaţa veşnică. În memoria ostaşilor martiri se împart tinerilor săraci colăcei şi figurine umane, preparate din aluat. Astăzi este şi sărbătoarea acelora care nu au o zi anume în calendar. Le urăm sănătate şi bucurii.
ilosoful si sociologul francez, unul dintre ultimii membri ai unei ilustre generatii de intelectuali, a murit marti la Paris, la virsta de 77 de ani.
Nascut in 1929 la Reims, Baudrillard era una dintre figurile cele mai importante ale scenei intelectuale franceze, teoriile si scrierile sale
avind o influenta considerabila atit asupra dezbaterilor filosofice, cit si asupra celor din stiintele umaniste. Critica sa profunda la adresa sistemului capitalist si a consumerismului, precum si luarile sale de pozitie in chestiuni care tineau de actualitatea politica imediata l-au transformat intr-una dintre cele mai respectate si prizate personalitati din lumea cultural-mediatica franceza.
Critic al ideologiilor
Baudrillard a studiat germanistica si filosofie la Sorbona si a fost unul dintre cei mai importanti traducatori ai lui Marx in franceza. In 1968, isi publica teza intitulata „Sistemul obiectelor“, o lucrare aflata la granita intre sociologie, semiotica si critica sociala, influentata de scrierile lui Roland Barthes. In 1972, devine profesor la Universitatea Paris X (Nanterre), iar apoi ocupa mai multe functii de cercetator in diverse institutii dedicate studiilor umaniste. Aparitia, in acelasi an, a lucrarii „Pentru o economie politica a semnului“ ii deschide o cariera ilustra nu numai in Franta, ci si in principalele centre academice din intreaga lume. Distantat atit de ceea ce el numea „ideologia capitalista“, cit si de diversele variante de marxism care circulau in Hexagon in anii ’70, Baudrillard considera ca orice ideologie este un sistem de semne, de simulacre care nu pot fi justificate in sens absolut si ca in spatele lor nu exista nici un fel de „realitate“ mai adinca. Anii ’80 si ’90 au reprezentat apogeul celebritatii mediatice pentru Baudrillard, convocat la interviuri in cele mai prestigioase publicatii. Critic foarte dur al politicii externe americane, Baudrillard a fost unul dintre putinii intelectuali francezi care au ales sa nu-si nuanteze pozitia politica dupa 11 septembrie 2001. Intr-un interviu din „Le Monde“, filosoful afirma ca atentatele teroriste au reprezentat un eveniment la care toata lumea visase de mult, pentru ca toata lumea isi dorea prabusirea puterii americane. Cu excesele si radicalismele sale, Baudrillard ramine o personalitate intelectuala de prim rang, iar lucrarile sale se studiaza de mult in toate universitatile mari din lume.
Nascut in 1929 la Reims, Baudrillard era una dintre figurile cele mai importante ale scenei intelectuale franceze, teoriile si scrierile sale
avind o influenta considerabila atit asupra dezbaterilor filosofice, cit si asupra celor din stiintele umaniste. Critica sa profunda la adresa sistemului capitalist si a consumerismului, precum si luarile sale de pozitie in chestiuni care tineau de actualitatea politica imediata l-au transformat intr-una dintre cele mai respectate si prizate personalitati din lumea cultural-mediatica franceza.
Critic al ideologiilor
Baudrillard a studiat germanistica si filosofie la Sorbona si a fost unul dintre cei mai importanti traducatori ai lui Marx in franceza. In 1968, isi publica teza intitulata „Sistemul obiectelor“, o lucrare aflata la granita intre sociologie, semiotica si critica sociala, influentata de scrierile lui Roland Barthes. In 1972, devine profesor la Universitatea Paris X (Nanterre), iar apoi ocupa mai multe functii de cercetator in diverse institutii dedicate studiilor umaniste. Aparitia, in acelasi an, a lucrarii „Pentru o economie politica a semnului“ ii deschide o cariera ilustra nu numai in Franta, ci si in principalele centre academice din intreaga lume. Distantat atit de ceea ce el numea „ideologia capitalista“, cit si de diversele variante de marxism care circulau in Hexagon in anii ’70, Baudrillard considera ca orice ideologie este un sistem de semne, de simulacre care nu pot fi justificate in sens absolut si ca in spatele lor nu exista nici un fel de „realitate“ mai adinca. Anii ’80 si ’90 au reprezentat apogeul celebritatii mediatice pentru Baudrillard, convocat la interviuri in cele mai prestigioase publicatii. Critic foarte dur al politicii externe americane, Baudrillard a fost unul dintre putinii intelectuali francezi care au ales sa nu-si nuanteze pozitia politica dupa 11 septembrie 2001. Intr-un interviu din „Le Monde“, filosoful afirma ca atentatele teroriste au reprezentat un eveniment la care toata lumea visase de mult, pentru ca toata lumea isi dorea prabusirea puterii americane. Cu excesele si radicalismele sale, Baudrillard ramine o personalitate intelectuala de prim rang, iar lucrarile sale se studiaza de mult in toate universitatile mari din lume.
O femeie, o floare, un business de succes. In fiecare an, martisorul, dar mai ales ziua a opta din prima luna a primaverii sunt principalul reper pentru comerciantii de flori. De la marii importatori si pana la florareasa de la coltul blocului, profitul atinge cea mai mare cota, numarul vanzarilor fiind de trei sau chiar de patru ori mai mare decat intr-o zi obisnuita. Zambile, crini, lalele, frezii sau trandafiri, toate au un dublu scop. Cucerirea, recucerirea sau doar recunostinta fata de sexul frumos si, colateral, castiguri fabuloase pentru comercianti.
Ziua Femeii, ora 0. Una dintre cele mai mari piete romanesti, "Cosbuc", un adevarat centru al angrosistilor de flori. Coloritul, parfumul si gingasia miilor de flori se amesteca cu agitatia detailistilor, veniti, care mai de care, la ziua cea mare. Ei stiu cel mai bine ca o astfel de ocazie, Ziua Femeii, nu trebuie ratata cu nici un pret. Pana in zori, negocieri, plati, carausii. Cei peste 5.000 de metri patrati ai pietei raman suspendati in tacere pana la un nou miez de noapte, cand se reia un alt ciclu al tocmelii florilor taiate. Traseul acestora, pana la taraba din colt, porneste din Olanda, Italia sau Spania.
Incasari uriase in doar doua zile
Daca de martisor, numai in Bucuresti, peste trei milioane de flori au ajuns in vazele domnisoarelor si doamnelor, incasarile depasind 10 milioane de euro, pentru astazi, estimarile reprezentantilor Asociatiei Florarilor din Romania (AFR) se ridica la peste 40 de milioane de euro. "In aceste doua zile asistam la o adevarata sarbatoare a florilor. Sexul frumos este si trebuie sa fie rasfatat, iar florarii stiu cel mai bine lucrul acesta. Profita toata lumea pe deplin", spune Florin Georgescu, presedintele AFR. El considera ca la nivel mondial s-a dezvoltat, de ani buni, o adevarata industrie a florilor. De la marii producatori la diversii comercianti. Pentru majoritatea flower seller, ora exacta se da in Olanda, la Bloemenveiling Aalsmeer. Cea mai mare piata de profil vinde mai mult de 20 de milioane de flori si plante
pe zi, peste 7.000 de cultivatori specializati din intreaga lume expunandu-si produsele
aici.
Producatorii romani, evitati de comercianti
Daca inainte de ‘89, in Romania reprezentative in domeniul florilor erau sere precum Codlea, Popesti Leordeni sau 30 Decembrie, astazi la capitolul producatori romani nu stam deloc bine, daca tinem cont de faptul ca florile pe care le vedem la tarabe strabat mii de kilometri din tari precum Olanda sau Italia. Importatorii romani prefera sa implice si costuri de transport, deloc de neglijat, 5.000 de euro pentru 200 de mii de fire, invocand calitatea, dar si pretul de cumparare. "Producatorii romani sunt evitati de comerciantii autohtoni pentru ca nu indeplinesc anumite standarde", considera Florin Georgescu. Potrivit acestuia, trebuie indeplinite anumite norme calitative, in functie de care variaza si pretul. De exemplu, pentru a se incadra in categoria extra, tija unui trandafir trebuie sa aiba lungimea de un metru, iar bobocul foarte mare si proaspat. Astfel si pretul este pe masura.
Flori cu aer conditionat si case de marcat
O data cu intrarea Romaniei in Europa, comerciantilor, pentru moment din Bucuresti, li se pregateste o surpriza. Chioscuri moderne si case de marcat. "La mijlocul saptamanii viitoare, vom prezenta primele chioscuri europene, pentru ca din vara va intra in derulare un proiect pe care il dezvoltam impreuna cu Primaria Capitalei", spune presedintele AFR. Potrivit acestuia, exista doua tipuri de astfel de chioscuri. Unul realizat de constructori italieni, iar celalalt de romani. Pentru achizitionarea primului tip, un comerciant va plati 12.500 de euro, iar pentru cel fabricat in Romania pretul este de doar 7.800 de euro. Astfel de minimagazine sunt dotate cu aer conditionat, apa, curent electric si case de marcat. Cu o dimensiune de 10 metri patrati, ele le vor inlocui pe cele vechi, iar pana la sfarsitul acestui an, in Capitala vor fi amplasate minimum 400 de chioscuri. Potrivit lui Georgescu, prin aceasta noua metoda de retail, se vor incasa si mai multi bani la bugetul de stat decat pana acum. "Dincolo de impozitul de 1 RON/mp, pe care un comerciant il achita zilnic, va fi obligat sa plateasca si alte taxe prin introducerea caselor de marcat", a adaugat Georgescu. In opinia acestuia, o data cu introducerea caselor de marcat va disparea si clasica negociere de la taraba, dar nu si aceea din marile piete mondiale.
Astazi se poarta trandafirii si orhideele
Daca de martisor la moda au fost zambilele (1-2 RON), freziile (2-3 RON) sau lalelele la acelasi pret, de 8 Martie, preferintele cumparatorilor se indreapta catre trandafiri (6-10 RON) sau orhideele thailandeze al caror pret nu depaseste 6 lei noi. De preferat, pentru a economisi cativa lei, bucurestenii pot alege Piata Obor unde, comparativ cu clasicele florarii, preturile sunt mult mai atractive decat in oricare alta zona, dar nu mai mici decat in consacrata, deja, Piata George Cosbuc.
Ziua Femeii, ora 0. Una dintre cele mai mari piete romanesti, "Cosbuc", un adevarat centru al angrosistilor de flori. Coloritul, parfumul si gingasia miilor de flori se amesteca cu agitatia detailistilor, veniti, care mai de care, la ziua cea mare. Ei stiu cel mai bine ca o astfel de ocazie, Ziua Femeii, nu trebuie ratata cu nici un pret. Pana in zori, negocieri, plati, carausii. Cei peste 5.000 de metri patrati ai pietei raman suspendati in tacere pana la un nou miez de noapte, cand se reia un alt ciclu al tocmelii florilor taiate. Traseul acestora, pana la taraba din colt, porneste din Olanda, Italia sau Spania.
Incasari uriase in doar doua zile
Daca de martisor, numai in Bucuresti, peste trei milioane de flori au ajuns in vazele domnisoarelor si doamnelor, incasarile depasind 10 milioane de euro, pentru astazi, estimarile reprezentantilor Asociatiei Florarilor din Romania (AFR) se ridica la peste 40 de milioane de euro. "In aceste doua zile asistam la o adevarata sarbatoare a florilor. Sexul frumos este si trebuie sa fie rasfatat, iar florarii stiu cel mai bine lucrul acesta. Profita toata lumea pe deplin", spune Florin Georgescu, presedintele AFR. El considera ca la nivel mondial s-a dezvoltat, de ani buni, o adevarata industrie a florilor. De la marii producatori la diversii comercianti. Pentru majoritatea flower seller, ora exacta se da in Olanda, la Bloemenveiling Aalsmeer. Cea mai mare piata de profil vinde mai mult de 20 de milioane de flori si plante
pe zi, peste 7.000 de cultivatori specializati din intreaga lume expunandu-si produsele
aici.
Producatorii romani, evitati de comercianti
Daca inainte de ‘89, in Romania reprezentative in domeniul florilor erau sere precum Codlea, Popesti Leordeni sau 30 Decembrie, astazi la capitolul producatori romani nu stam deloc bine, daca tinem cont de faptul ca florile pe care le vedem la tarabe strabat mii de kilometri din tari precum Olanda sau Italia. Importatorii romani prefera sa implice si costuri de transport, deloc de neglijat, 5.000 de euro pentru 200 de mii de fire, invocand calitatea, dar si pretul de cumparare. "Producatorii romani sunt evitati de comerciantii autohtoni pentru ca nu indeplinesc anumite standarde", considera Florin Georgescu. Potrivit acestuia, trebuie indeplinite anumite norme calitative, in functie de care variaza si pretul. De exemplu, pentru a se incadra in categoria extra, tija unui trandafir trebuie sa aiba lungimea de un metru, iar bobocul foarte mare si proaspat. Astfel si pretul este pe masura.
Flori cu aer conditionat si case de marcat
O data cu intrarea Romaniei in Europa, comerciantilor, pentru moment din Bucuresti, li se pregateste o surpriza. Chioscuri moderne si case de marcat. "La mijlocul saptamanii viitoare, vom prezenta primele chioscuri europene, pentru ca din vara va intra in derulare un proiect pe care il dezvoltam impreuna cu Primaria Capitalei", spune presedintele AFR. Potrivit acestuia, exista doua tipuri de astfel de chioscuri. Unul realizat de constructori italieni, iar celalalt de romani. Pentru achizitionarea primului tip, un comerciant va plati 12.500 de euro, iar pentru cel fabricat in Romania pretul este de doar 7.800 de euro. Astfel de minimagazine sunt dotate cu aer conditionat, apa, curent electric si case de marcat. Cu o dimensiune de 10 metri patrati, ele le vor inlocui pe cele vechi, iar pana la sfarsitul acestui an, in Capitala vor fi amplasate minimum 400 de chioscuri. Potrivit lui Georgescu, prin aceasta noua metoda de retail, se vor incasa si mai multi bani la bugetul de stat decat pana acum. "Dincolo de impozitul de 1 RON/mp, pe care un comerciant il achita zilnic, va fi obligat sa plateasca si alte taxe prin introducerea caselor de marcat", a adaugat Georgescu. In opinia acestuia, o data cu introducerea caselor de marcat va disparea si clasica negociere de la taraba, dar nu si aceea din marile piete mondiale.
Astazi se poarta trandafirii si orhideele
Daca de martisor la moda au fost zambilele (1-2 RON), freziile (2-3 RON) sau lalelele la acelasi pret, de 8 Martie, preferintele cumparatorilor se indreapta catre trandafiri (6-10 RON) sau orhideele thailandeze al caror pret nu depaseste 6 lei noi. De preferat, pentru a economisi cativa lei, bucurestenii pot alege Piata Obor unde, comparativ cu clasicele florarii, preturile sunt mult mai atractive decat in oricare alta zona, dar nu mai mici decat in consacrata, deja, Piata George Cosbuc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
