A doua seara a festivalului Cerbul de Aur a început fara prea mari
introduceri - si bine a facut! -, direct cu concursul de interpretare. Si de la primele acorduri am stiut ca, de data aceasta, pe sunetisti nu i-a mai surprins tehnica scobindu-se în nas, ci s-au ocupat cu nadejde de butoane. Fapt ce ulterior a fost confirmat si de „juratul” Horia Moculescu, care a spus ca sunetul din a doua seara a fost o „alta poveste” decât în prima. Sau poate ca Cristi Singer s-o fi pus singur la mixer, ca-n prima seara sigur n-a fost, fiind vazut de toata lumea umblând buimac pe lânga difuzoare. Trupa Millenium si-a schimbat piesa de concurs, desi organizatorii le refuzasera acest moft, iar pentru ca au incalcat regulamentul, si-ar merita descalificarea.
Cât priveste concursul de interpretare, juratii au avut parte de alta surpriza. Desi initial organizatorii au anuntat ca dupa fiecare seara de concurs vor fi anuntati cei trei finalisti, juratii s-au rasucit si n-au mai anuntat nimic. Dupa seara de joi, au constatat ca nu pot alege doar trei interpreti foarte buni, intentionand „sa schimbe caii în mijlocul raului”, adica sa ignore regulamentul si sa aleaga mai multi concurenti dintr-o seara. Motivatia pare sa fie ideea ca nu e cinstit sa nu permita intrarea în finala a unui concurent mai bun decât altul din alta seara, calificat în primii trei. Desi nu e neaparat o mare tragedie sa avem mai multi finalisti, la câte reguli s-au schimbat din mers la aceasta editie a festivalului, e destul de neplacut sa fii concurent si sa nu stii la ce sa te astepti. Iar daca încalci regula de dragul calitatii, tratamentul discriminator este deja alta poveste. „Provincialii” nu sunt favoritii mei, la cate fite fac pe unde se duc, dar daca lor nu li s-a permis sa-si schimbe piesa, trupa Millenium a facut-o, ignorând refuzul organizatorilor. Iar daca nu sunt descalificati, este o mare nedreptate în ceea ce-i priveste pe toti ceilalti concurenti. Asta dupa ce tot trupa Millenium câstigase Cerbul de Bronz la editia din 2002, si nu mai aveau ce cauta pe scena în concurs, dar au motivat ca si-au schimbat complet componenta. O componenta care nu prea are cei sapte ani de acasa si n-a învatat ca, daca te întâlnesti cu un cunoscut, cel putin dai din cap în semn de salut. Nu stiu ce-o sa se aleaga, dar e cert ca la interpretare, nivelul prestatiei concurentilor este foarte ridicat, multi dintre ei fiind cu mult mai buni decât invitatii din unele recitaluri. Ca sa fiu mai exacta, Natalia Rodriguez, care împarte acelasi impresar cu „Los Vivancos”, nu se ridica nici la degetul mic al bulgaroaicei Nevena, de exemplu. Ca sa nu mai vorbesc ca barbatii din sala glumeau cu naduf, spunând ca la cum arata Nevena, cum cânta este deja bonus.
Banica jr, fite de superstar
Recitalul serii a fost cel prestat de Stefan Banica, de departe, probabil, cea mai buna alegere dintre toate recitalurile de anul acesta de la Cerb. Si cred ca si el stie asta, pentru ca celor din TVR nu le-a fost usor cu el. Pretentiile lui Banica au fost în unele cazuri mult mai mari decât ale invitatilor din strainatate. A cerut prin contract zece ore de repetitii, desi a prezentat acelasi concert pe care l-a avut de Craciun la Sala Palatului. Si-a trecut în contract numarul de invitatii pe care trebuie sa-l primeasca si ora la care urma sa se întâmple asta, nu a dat acces fotografilor la conferinta de presa, pentru care a anuntat ca nu are decât 12 minute la dispozitie, si lista poate continua, dar n-are rost!
Cele trei seri de concurs s-au încheiat în barul hotelului
ARO, de unde se transmite emisiunea „Nopti Albe la Cerbul de Aur”. Ce se întâmpla în bar n-are nici o legatura cu ce se întâmpla pe scena festivalului, dar asta n-o s-o recunoasca prea multi. Flavius Teodosiu, alaturi de Eurosound Band, cânta de-ti îngheta sângele în vene, iar invitatul sau Ron
White e absolut „dement”.
