În mod independent de numismatul de la Alba Iulia, şi Radu Tora, fost jurnalist implicat în dosar, susţine acum că brăţările ar fi fost făcute din kosonii deţinuţi de braconierii siturilor arheologice
În episodul de astăzi al anchetei despre „Misterele Tezaurului e la Sarmizegetusa", Adevărul prezintă noi dezvăluiri ale tânărului colecţionar din Alba Iulia, Flaviu Istrate, alias "Numismatul", omul care a avut curajul să înfrunte autorităţile în cel mai controversat dosar penal al momentului. Mărturia „Numismatului" întăreaşte pista falsurilor, neglijată în mod inexplicabil de către autorităţi.
Tânărul numismat din Alba Iulia Flaviu Istrate a adus suficiente argumente în favoarea ipotezei potrivit căreia brăţările presupuse a fi dacice ar fi fost confecţionate de un prieten al său, Sorin Popa, bijutier din Călan, decedat în urmă cu un an. Un ultim argument al colecţionarului este şi cel mai interesant. Este, practic, piesa de greutate a ipotezei falsurilor din afacerea "Brăţările dacice". În firul logic al dezvăluirilor sale, Flaviu se referă la o ultimă lovitură pusă la cale de "reţeaua de la Deva": un aşa-zis tezaur medieval, din epoca popoarelor migratoare, din care s-ar fi aruncat pe piaţa antichităţilor un colier. "Se pare că, prin 2004, a mai fost pusă la cale o bombă. M-a sunat cineva, când eram în Germania, la muncă, să-mi spună că s-ar fi pus pe piaţă un tezaur de bijuterii ce pare a fi din epoca popoarelor migratoare. L-am sunat pe prietenul meu Sorin bijutierul (n.r. -Sorin Popa, alias Bijutierul) şi l-am întrebat ce este cu acel tezaur. Mi-a spus să stau liniştit că nu e nimic, că el a făcut un colier. Cred că era în vara-toamna anului 2005 când am discutat cu Sorin.
Printre altele, el mi-a spus atunci că are un colier făcut, în greutate de circa 150 grame, model «cardic» - nu ştiu ce semnifica acest termen, pe care, ulterior, l-a vândut în Ungaria, după spusele lui, la vreo 15.000 de euro", ne-a declarat Flaviu Istrate, ca un al cincilea argument în favoarea ipotezei că prietenul său, bijutierul din Călan, ar fi făcut, pe lângă brăţările aşa-zis dacice, şi un colier presupus a aparţine epocii popoarelor migratoare.
Colierul apare şi într-un document „strict secret" al Parchetului
În mod ciudat, despre colier se mai vorbeşte şi în dosarul "Brăţările dacice", într-o convorbire înregistrată, apărută într-un document "strict secret". Iată ce spune documentul. "Un colier foarte fin lucrat, rupt, extraordinar de fin lucrat, foarte frumos. Îi lipseau piese din el şi era rupt, se putea spune că are o oarecare vechime (...) Era un colier, ce să zic eu... şi doi cercei. (...) Şi cerceii, la cât de mari erau, am zis că îs inele...", spune un anume Bebe Dana, la fila 8 a notei strict secrete privind conţinutul discuţiei purtate între trei persoane: un anume "L", alias "Lazăr" (posibil procurorul Lazăr Augustin), un anume "C", alias "Condruz", posibil comisarul Condruz) şi un anume "DB" alias "Dana Bebe" (martor în dosar).
Şi pe site-ul IGP figurează un colier: la rubrica „urmărire generală"
Este interesant că tot despre un misterios set de bijuterii, de provenienţă neprecizată, format dintr-un colier şi doi cercei, se vorbeşte şi pe site-ul oficial al IGP. Mai precis, pe site-ul IGP: ww.politiaromana.ro/obiecte/obdetalii.aspx. Acolo, la rubrica obiecte date în urmărire generală, printre alte antichităţi, pe lângă trei brăţări dacice, o cantitate de 2.440 de kosoni şi o alta de 2.700 de monede tip Lisimah, mai figurează şi alte patru piese interesante: un colan, din argint şi din aur, un colier şi doi cercei.
Ultimele trei piese, respectiv colierul şi cerceii, sunt date în urmărire generală "la pachet" prin numărul de înregistrare "293" şi făcând obiectul furtului din data de 1.01.2003. În afară de fotografia frumoaselor bijuterii, poliţiştii de la "urmărire generală" oferă şi o succintă descriere:
"Un set de bijuterii din aur, format dintr-un colier cu 27 de pandative şi doi cercei, care au fost găsite, în anul 2003, în situl arheologic «Căpâlna», din Munţii Sebeşului, judeţul Alba".
Care este adevărul despre acest misterios colier, rămâne să aflăm după finalizarea anchetei.
L-am sunat pe prietenul meu Sorin bijutierul (n.r. - Sorin Popa, alias Bijutierul) şi l-am întrebat ce este cu acel tezaur. Mi-a spus să stau liniştit, că nu e nimic, că el a făcut un colier.
Flaviu Istrate
numismat
Ăla care a turnat brăţările era un om de meserie. El s-a dus la muzeu, unde am fost şi eu. Eu m-am dus să mă documentez, iar el a fost să se inspire.
Radu Tora
Radu Tora: „Ăla care a turnat brăţările era un om de meserie"
Martor în dosarul „Brăţărilor dacice", fostul jurnalist Radu Tora susţine şi el, independent de numismatul din Alba Iulia, teoria falsurilor. El se dezice de susţinerea unei aşa-zise „descoperiri epocale". Mai mult, plusează cu o altă pistă: cea a unei presupuse „statuete dacice", contrafăcute tot din kosoni.
„Braconierii din Deva au pus-o tare de tot. De ce spun asta? Pentru că, după '90, ei aveau strânse în jur de 10 kilograme
de monede: kosoni şi tip Lisimah. Era inflaţie de kosoni. Ce a urmat după chestia asta? Dacă ei vindeau aceşti kosoni pe piaţă, bucată cu bucată, le scădea valoarea de nu mai puteau să le vândă nici cu preţul obişnuit al aurului. Şi atunci, s-au gândit la o treabă deşteaptă. De aici povestea cu brăţările", dezvăluie Radu Tora. Şi continuă argumentaţia în felul următor: „Iar cine le-a făcut, ăla care a turnat brăţările, nu era oricine, era un om de meserie. Şi nu era un prost, era un băiat cu şcoală. El s-a dus la Muzeul Naţional de Istorie, unde am fost şi eu. Numai că noi doi am fost în scopuri diferite. Eu m-am dus să mă documentez, iar el a fost să se inspire. Deci, tot în documentare şi el: să vadă. «Ia să vedem, ce putem noi să facem dintre obiectele consacrate, cunoscute, etichetate ca obiecte dacice?!» Şi ce era mai uşor de prelucrat? Că dacă începi să faci o vază, statuete sau altceva de genul ăsta, îţi rupi gâtul, că se vede că este altă lucrătură. Şi, atunci, ce faci? Faci o brăţară, nene! Păi, ce este o brăţară? O sârmă mai lungă, iar la capete lasată mai groasă, ceea ce pentru un băiat care ştie meşteşugul prelucrării metalelor o astfel de brăţară e floare la ureche - nu-ţi trebuie cine ştie ce tehnică de filigran. Deci, a luat şi le-a prelucrat. Şi a obţinut 10-15/12-20, cât aur o fi avut acolo. După care le-a scos afară: asta era cel mai simplu, că o brăţară se pliază foarte uşor, nu are mai mult de 10 cm grosime. Şi le-a dus pe la casele de licitaţie".
Tora regretă că a alimentat teoria autenticităţii brăţărilor dacice
Tora regretă că, în urmă cu cinci ani, în primăvara lui 2002, a susţinut teoria unei „descoperiri epocale". Susţinere de care au profitat din plin anchetatorii. „Ceea ce vedeţi aici, în mâna mea, este o brăţară de aur masiv, ascunsă de unul dintre căutătorii din această zonă, o brăţară pe care, v-o garantez, orice muzeu din lume şi-ar dori-o. Are în jur de 1.500 grame, e incredibil! Poate n-o să vă vină să credeţi, dar este crudul adevăr: Muzeul Naţional de Istorie, în subsolul căruia, într-o cameră blindată, sunt expuse cele mai valoroase obiecte din aur descoperite în România, nu are o brăţară ca aceea aflată acum în posesia bandelor de căutători din Deva. Există totuşi una foarte asemănătoare, dar, aş spune eu, din păcate, din argint", spunea Radu Tora în Emisiunea „Tora, Tora, Tora", prezentată la OTV, în data de 9 martie 2002. Transcriptul emisiunii se află la dosarul cauzei ca una dintre probele-cheie. Practic, pornindu-se de la acestă emisiune - singura dovadă în care apare o persoană identificabilă ţinând în mână o brăţară presupusă a fi din aur -, pe principiul „bulgărelui de zăpadă", poliţişti, procurori, istorici, arheologi, fizicieni, miniştri şi chiar premierul României au întărit, pas cu pas, ideea epocalei descoperiri a unui tezaur aparţinând, musai, unui rege dac. La cinci ani de la acea emisiune, Tora se dezice de cele susţinute la vremea aceea şi de „vrăjeala cu brăţările dacice". Şi, implicit, de aşa-zisa descoperire istorică epocală.
